De ce putem să auzim în vise?
Capacitatea de a auzi în vise este un fenomen fascinant legat de modul în care creierul nostru procesează informațiile senzoriale în timpul somnului. În special, această abilitate este evidentă în timpul somnului REM (mișcarea rapidă a ochilor), când creierul este extrem de activ, similar stării de veghe.
În timpul somnului, corpul devine practic imobil printr-un proces numit atonie musculară, dar activitatea cerebrală continuă. Regiunile cerebrale responsabile de memorie și emoții devin mai active, în timp ce sistemele senzoriale primare, care detectează informațiile externe, cum ar fi sunetele din lumea reală, își reduc activitatea. Cu toate acestea, aportul senzorial nu este complet oprit; cercetările au arătat că regiunile care procesează informațiile auditive rămân parțial active în timpul somnului.
Aceasta înseamnă că sunetele din mediu, cum ar fi alarma de dimineață sau zgomotele din jur, pot fi integrate în narațiunea visului. Totuși, dacă aceste sunete sunt prea deranjante sau puternice, creierul ne poate trezi, percepându-le ca pe o amenințare.
Sursele sunetelor din vise
Când visăm, cortexul auditiv poate simula diverse experiențe sonore, inclusiv voci, zgomote de mediu sau muzică, chiar și în absența stimulilor externi. Un studiu din 2020 a relevat că vocile erau cele mai frecvente sunete auzite în vise, 83% dintre sunetele raportate de participanți fiind de oameni vorbind, iar 60% dintre acestea implicând conversații directe între visător și alte persoane.
Aceste descoperiri subliniază complexitatea experiențelor noastre onirice și modul în care creierul transformă informațiile auditive în vise, oferind o fereastră fascinantă în înțelegerea stării noastre mentale în timpul somnului.
Un studiu recent a investigat impresiile auditive din vise, un aspect adesea neglijat în cercetările anterioare care s-au concentrat mai ales pe conținutul vizual. Se pare că sunetele pe care le auzim în vise sunt generate din amintirile noastre, creierul apelând la experiențele anterioare pentru a construi elementele auditive ale visului.
Activitatea crescută în sistemele limbice, în special în structuri precum amigdala și hipocampul, joacă un rol esențial în integrarea acestor sunete în povestea visului și în reacțiile emoționale pe care le avem față de ele. Atunci când dormim, activitatea din lobii frontali scade, ceea ce limitează capacitatea noastră de a raționa și de a evalua plauzibilitatea visului. Aceasta, combinată cu intensificarea reacțiilor emoționale datorită activității crescute în amigdală, face ca visele să pară mai vii și mai reale.
Visarea rămâne un domeniu complex și relativ puțin înțeles, iar cercetările continuă să exploreze modul în care creierul produce aceste experiențe fascinante.
