Diabetul de tip 1 și potențialul tratament fără insulină
Cercetătorii au descoperit că un hormon, leptina, poate normaliza nivelul glicemiei în cazul diabetului zaharat de tip 1, chiar și în absența insulinei, acționând direct asupra creierului. Această descoperire oferă perspective promițătoare pentru tratamentele viitoare, care ar putea reduce sau chiar elimina necesitatea injecțiilor zilnice cu insulină.
Impactul leptinei asupra creierului
O analiză recentă, publicată în Journal of Clinical Investigation, detaliază modul în care leptina influențează creierul și cum ar putea fi integrată în terapiile viitoare. Leptina, hormon produs de celulele adipoase, ajută la reglarea apetitului și a greutății corporale, fiind transportată prin sânge către hipotalamus, zona creierului responsabilă de controlul alimentației.
Studiile anterioare au arătat că, în cazul diabetului de tip 1, creierul joacă un rol crucial în declanșarea cetoacidozei diabetice (DKA) atunci când pancreasul nu mai produce insulină. Aceasta se întâmplă deoarece creierul interpretează semnalele greșite despre nivelul de combustibil din organism, în special în condiții de deficit de leptină.
Rezultatele cercetărilor anterioare
În 2011, echipa de cercetători a administrat leptină șobolanilor și șoarecilor cu diabet zaharat de tip 1. Deși inițial nu s-au observat efecte imediate, după patru zile, nivelurile de glucoză și cetone din sângele animalelor au devenit normale, chiar și în condiții severe de deficit de insulină. Această stabilizare a glicemiei sugerează că, în absența insulinei, creierul poate încă menține un nivel normal al glicemiei.
Dr. Michael Schwartz, autorul principal al studiului, a subliniat importanța acestor descoperiri pentru viitorul tratamentului diabetului de tip 1, iar echipa sa intenționează să înceapă teste pe oameni pentru a explora aplicațiile clinice ale leptinei în gestionarea acestei afecțiuni.
Diabetul de tip 1 și cercetările recente asupra leptinei
UW Medicine plănuiește să solicite aprobarea FDA pentru a demara teste clinice pe oameni, având ca scop verificarea efectelor leptinei în normalizarea nivelului glicemiei la persoanele cu diabet zaharat de tip 1. Rezultatele pozitive ale acestor teste ar putea deschide calea către noi terapii medicamentoase care vizează creierul în tratamentul diabetului de tip 1.
„Descoperirea insulinei acum 104 ani este una dintre cele mai mari realizări ale secolului trecut, dar aceasta reprezintă o nouă etapă. Ar putea fi o cale mai bună”, a declarat dr. Irl Hirsch, profesor de metabolism, endocrinologie și nutriție la UW Medicine și pacient cu diabet zaharat de tip 1 din copilărie.
Gestionarea insulinei este o provocare semnificativă pentru pacienți și familiile acestora. „Dacă am putea trata diabetul zaharat de tip 1 fără injecții zilnice cu insulină și fără monitorizarea constantă a glicemiei, ar fi cel mai bun lucru posibil”, a adăugat dr. Hirsch.
Studiile sugerează că, dacă creierul poate fi convins că rezervele de combustibil nu sunt epuizate sau dacă anumiți neuroni care declanșează producția de glucoză și cetone sunt dezactivați, organismul ar putea opri reacția ce duce la hiperglicemie severă și cetoacidoză diabetică.
„Această descoperire pune sub semnul întrebării concepția acceptată de zeci de ani că doar lipsa insulinei provoacă cetoacidoza diabetică, arătând că și creierul joacă un rol semnificativ în dezechilibrul glicemiei, transformându-l într-o potențială nouă țintă pentru tratamentele viitoare”, a concluzionat dr. Schwartz.