Un molar descoperit lângă intrarea în Stonehenge, datat între anii 2995–2900 î.Hr., ar putea aduce noi dovezi despre modul în care blocurile uriașe de piatră au fost transportate din Țara Galilor până pe Câmpia Salisbury, la aproximativ 200 km distanță. Analizele efectuate pe acest dinte sugerează că animalul își are originea în Țara Galilor, ceea ce întărește ipoteza conform căreia vitele ar fi putut fi folosite ca animale de povară în transportul megalitelor.
Cercetătorii de la British Geological Survey, Cardiff University și University College London au identificat în dinte urme de izotopi de plumb, ce indică roci paleozoice, asemănătoare celor din care sunt alcătuite pietrele albăstrui din Țara Galilor. Profesorul Jane Evans, cercetător asociat la BGS, a explicat că „Țara Galilor este cea mai apropiată sursă” de plumb, ceea ce sugerează că vaca a trăit inițial în acea regiune.
Maxilarul a fost depus intenționat într-o zonă specifică a primului cerc al monumentului, ceea ce sugerează un ritual. Evans se întreabă dacă acest animal a fost adus împreună cu oamenii care au transportat pietrele sau cu primele migrații din Țara Galilor spre Anglia. De asemenea, studii recente sugerează că bovinele ar fi putut fi folosite pentru tracțiune în Neolitic, ceea ce se aliniază cu această narațiune.
Dieta vacii a variat în funcție de anotimpuri, ceea ce implică o logistică complexă pentru transportul pietrelor. Analizele izotopice sugerează fie migrația sezonieră, fie transportul furajului. Deși rămâne incert dacă vaca a ajuns vie la Stonehenge sau dacă oasele au fost aduse ulterior, specialiștii consideră că animalul avea o semnificație ritualică pentru comunitate.
Profesorul Michael Parker Pearson subliniază că descoperirea reprezintă „încă o dovadă fascinantă a legăturii Stonehenge cu sud-vestul Țării Galilor” și sugerează „posibilitatea tentantă ca vitele să fi ajutat la transportul pietrelor”.
