Emeric Dembroschi: Eroul uitat al fotbalului românesc
Născut pe 6 octombrie 1945, în satul Câmpulung la Tisa din Maramureș, Emeric Dembroschi a fost un atacant remarcabil, cunoscut pentru golul său marcat împotriva Braziliei lui Pele la Mondialul din 1970. Astăzi, la 79 de ani, trăiește retras la Timișoara, luptând cu boala Parkinson și având grijă de soția sa, care este bolnavă.
Drumul său în fotbal a început pe terenurile modeste ale Forestei Sighet și Victoriei Roman, dar destinul său a luat o turnură decisivă în 1966, când s-a transferat la Dinamo Bacău. Aici, sub comanda lui Constantin Teașcă, Dembroschi a devenit un jucător cheie, având un impact semnificativ în Divizia A, unde a marcat 108 goluri și a dus echipa până în sferturile Cupei Orașelor Târguri, precursoarea Cupei UEFA.
Anul 1970 a reprezentat un moment de vârf pentru Dembroschi, când România s-a calificat la Campionatul Mondial din Mexic. În ciuda adversarilor redutabili, precum Brazilia, Anglia și Cehoslovacia, echipa a jucat fără frică. Dembroschi a înscris un gol în meciul împotriva Braziliei, contribuind astfel la o partidă memorabilă, încheiată cu scorul de 3-2. Deși nu a fost ridicată o statuie în cinstea sa la nivel internațional, în satul său natal a fost realizată una din lemn, simbolizând recunoașterea sa ca „Eroul de la Guadalajara”.
După 1974, Dembroschi a jucat pentru Politehnica Timișoara, unde a câștigat Cupa României în 1980 și a reușit să elimine Celtic Glasgow din competițiile europene. A adunat 26 de selecții și 8 goluri pentru echipa națională, dar adesea a fost eclipsat de alți jucători de renume, precum Dobrin, Dinu sau Lucescu.
După retragerea din activitate, a avut o carieră ca antrenor, scouter și observator federal. În 2004, a fost publicată o carte biografică în cinstea sa. Acum, Emeric Dembroschi reflectează cu modestie asupra parcursului său, de la ulițele unui sat din Maramureș până la Mondialul din Mexic, rămânând o figură simbolică, dar adesea uitată, în istoria fotbalului românesc.