Confiscarea Revoluției de către Ion Iliescu
Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, responsabil pentru rechizitoriul Dosarului Revoluției, a declarat într-o emisiune la Digi24 că Ion Iliescu a confiscat Revoluția. Acest dosar cuprinde peste 3.000 de volume și îi include pe Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, fostul șef al Aviației Militare, trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității.
Procurorul a subliniat că cei care au preluat puterea aveau nevoie de un dușman pentru a-și justifica legitimitatea. El a explicat contextul istoric, menționând că, în seara de 22 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu era deja prizonier în Târgoviște și, deși spera că va fi salvat de generalul Victor Stănculescu, acest lucru nu s-a întâmplat. Ceaușescu a realizat adevărata situație abia în momentul în care a fost dus spre zidul unde avea să fie executat.
Rolul generalului Victor Stănculescu
Conducerea lui Victor Stănculescu este, de asemenea, o temă centrală în analiza procurorului. Stănculescu, numit ministru al Apărării în dimineața zilei de 22 decembrie, a primit instrucțiuni de la Ceaușescu de a folosi forțele armate pentru a bloca revoluționarii. Cu toate acestea, în loc să urmeze aceste ordine, el a dat un ordin contrar, permițând astfel revoluționarilor să pătrundă în Piața Palatului.
Acțiunile lui Stănculescu, împreună cu cele ale Securității, au facilitat intrarea revoluționarilor în fosta reședință a Partidului Comunist, demonstrând o schimbare semnificativă în dinamica puterii în acele momente cruciale ale istoriei României.
Ion Iliescu și confiscarea Revoluției
Procurorul care se ocupă de Dosarul Revoluției afirmă că Ion Iliescu și anturajul său au preluat controlul asupra evenimentelor revoluționare din decembrie 1989, executând eficient o lovitură militară. Această acțiune a fost posibilă datorită inteligenței și abilitații de manipulare a situației de către Victor Stănculescu, un actor cheie în acele zile cruciale.
Rolul lui Victor Stănculescu
Stănculescu a analizat cu atenție circumstanțele internaționale și a realizat că putea influența derularea evenimentelor, astfel încât Nicolae Ceaușescu să fie eliminat din funcție. În ziua de 22 decembrie, el și-a asumat riscuri semnificative, având un rol determinant în desfășurarea acțiunilor care au dus la căderea regimului Ceaușescu.
Acesta a anticipat posibilele reacții ale lui Ceaușescu și a fost pregătit pentru orice deznodământ. În plus, Stănculescu a știut că odată ce a avut o discuție cu Ceaușescu, ordonanțele sale nu vor fi contestate, ceea ce i-a oferit un avantaj strategic.
Evenimentele din Târgoviște
Pe parcursul zilelor tumultoase, Ceaușescu a fost însoțit de gărzi de corp și a încercat să scape cu un elicopter, dar planurile sale au fost compromise. Pilotul elicopterului a fost nevoit să facă manevre riscante pentru a asigura decolarea. Deși Ceaușescu a cerut trupe de însoțire, acestea nu i-au fost furnizate, lăsându-l vulnerabil.
După o serie de manevre, Ceaușescu a fost capturat și dus într-un centru de protecție a plantelor de lângă Târgoviște, fără ca revoluționarii să fie conștienți de prezența sa. Aceste acțiuni demonstrează modul în care Securitatea a reușit să păstreze controlul asupra lui Ceaușescu, punând în evidență complexitatea și ambiguitatea evenimentelor din acel moment istoric.
Ion Iliescu și confiscarea Revoluției
Potrivit procurorului responsabil de Dosarul Revoluției, Ion Iliescu și anturajul său au jucat un rol esențial în confiscarea revoluției din 1989, având o influență semnificativă asupra desfășurării evenimentelor. Acesta susține că noua conducere politico-militară a României a lansat o serie de comunicate și ordine diversioniste, având ca scop crearea unei percepții false despre un inamic periculos, denumit de unii „securist-terorist”.
Manipularea opiniei publice
Începând cu seara de 22 decembrie, Ion Iliescu a fost activ în diseminarea informațiilor care au generat o psihoză colectivă, convingând populația că teroriștii se află printre ei, având un aspect similar cu ceilalți cetățeni. Acesta a declarat la televizor că teroriștii sunt îmbrăcați în haine civile și pot fi extrem de periculoși, ceea ce a dus la confuzii majore în rândul populației.
Consumul de muniție și ordinele diversioniste
Documentele din Dosarul Revoluției arată că între 22 și 30 decembrie, Ministerul Apărării Naționale a tras aproape 12.600.000 de cartușe, ceea ce ridică întrebări cu privire la motivele din spatele acestui consum imens de muniție. Această activitate a fost justificată printr-o „psihoză securist-teroristă”, care a condus la ordine și mobilizări disproporționate în raport cu realitatea de la acea vreme.
Probele din Dosarul Revoluției
În cadrul investigației, au fost adunate numeroase probe, inclusiv mărturii ale martorilor și documente militare, care demonstrează că percepția despre securist-teroriști a fost alimentată de acțiunile celor aflați la conducere. Ion Iliescu și ceilalți lideri au fost implicați în procesul de inducere în eroare a populației, ceea ce a dus la o escaladare a violenței și confuziei în timpul revoluției.
Ion Iliescu și confiscarea revoluției
Procurorul Dosarului Revoluției a afirmat că Ion Iliescu și anturajul său au confiscat revoluția din decembrie 1989, executând o lovitură militară eficientă care le-a permis să preia puterea. Această acțiune a fost justificată de necesitatea de a crea un dușman imaginar, care să legitimeze preluarea puterii în fața națiunii.
În perioada premergătoare zilei de 22 decembrie, forțele armate, sub comanda lui Nicolae Ceaușescu și a liderilor Ministerului Apărării Naționale, au tras împotriva revoluționarilor, fără a contesta ordinele primite. Conform procurorului, aceștia au acționat obedient, rănind și omorând cetățeni români.
După prăbușirea regimului comunist, generalul Victor Stănculescu a decis să-l numească pe Ion Iliescu ca nou șef de stat, recunoscându-l formal la sediul Ministerului Apărării Naționale. Această alegere a fost rezultatul unei pregătiri îndelungate, Iliescu fiind parte dintr-un grup care a început să se organizeze încă din anii ’60.
Astfel, revoluția a fost, conform acestor afirmații, nu doar un act de eliberare populară, ci și o manevră strategică prin care Iliescu și susținătorii săi au preluat controlul asupra statului român, profitând de haosul generat de evenimentele din decembrie 1989.
Ion Iliescu și confiscarea Revoluției
Procurorul responsabil de Dosarul Revoluției susține că Ion Iliescu și anturajul său au jucat un rol crucial în confiscarea revoluției din 1989, executând o lovitură militară eficientă. Acesta afirmă că Iliescu a fost un agent de influență al Moscovei, având legături profunde cu structurile sovietice, ceea ce l-a transformat într-un veritabil om al sistemului sovietic.
Legăturile cu Moscova
Ion Iliescu a studiat la Moscova și a avut un mentor direct în persoana lui Alexander Șalepin, fostul director al KGB. Aceasta a contribuit la formarea unei mentalități pro-sovietice, pe care Iliescu a promovat-o chiar și în perioada revoluției, comparând valorile sovietice cu cele ale „canibalilor americani”.
Colaborarea cu serviciile de informații
Procurorul a subliniat că nu doar Iliescu, ci și alte figuri cheie care au preluat puterea în decembrie 1989, cum ar fi Nicolae Militaru, au avut legături strânse cu serviciile de informații sovietice. Acesta din urmă a fost acuzat de trădare, iar Iliescu a luat măsuri rapide pentru a readuce la putere generali care fuseseră anterior îndepărtați de Nicolae Ceaușescu din cauza colaborării lor cu sovieticii.
Preluarea controlului asupra statului
Deciziile luate de Iliescu au facilitat formarea unei rețele de colaboratori ai Moscovei care au infiltrat structuri esențiale ale statului român, inclusiv armata, guvernul și parlamentul. Procurorul afirmă că această rețea a preluat controlul asupra statului la toate nivelurile, ceea ce a dus la o subminare a suveranității naționale.
Implicarea militarilor străini
În ceea ce privește speculațiile despre implicarea forțelor străine în evenimentele din decembrie 1989, procurorul a declarat că nu există dovezi relevante care să susțină aceste afirmații. De asemenea, a fost menționată arestarea a 1.425 de persoane sub suspiciunea de terorism, majoritatea fiind studenți, care au fost dovediți a nu fi implicați în acțiuni ostile.
Ion Iliescu și confiscarea revoluției
Procurorul responsabil de Dosarul Revoluției a declarat că Ion Iliescu și anturajul său au reușit să preia controlul asupra evenimentelor revoluționare și să execute o lovitură militară eficientă. Conform acestuia, în perioada revoluției, aproape 600 de persoane au fost investigate, însă nu s-au găsit dovezi de activitate teroristă în rândul acestora, iar acuzațiile formulate s-au dovedit a fi nefondate.
Evenimentele din seara de 22 decembrie
În seara zilei de 22 decembrie, deschiderea focului a fost filmată de TVR, iar analiza detaliată a acestei înregistrări a scos la iveală adevărul despre ceea ce s-a întâmplat. Militari ai Armatei Române, împreună cu revoluționari înarmați, au pătruns în Palatul Republicii. Acțiunile violente, inclusiv incendiile ce au distrus clădiri importante, nu au fost provocate de teroriști, ci mai degrabă de confuzie și haos.
Filmările arată clar că revoluționarii au fost instruiți să nu tragă, deoarece în fața lor se aflau forțele armate. De asemenea, se menționează că nu a existat o amenințare reală din partea teroriștilor, iar Ion Iliescu a fost mereu în siguranță, fără a fi vizat de focuri de armă.
Incidentul din Drumul Taberei
În Drumul Taberei, s-a creat un fals spectacol al terorii, cu cadavre lăsate pe stradă timp de mai multe zile, exemplificând confuzia generată în acele momente. Evenimentele din jurul Ministerului Apărării Naționale sunt bine documentate, iar un dosar penal a demonstrat că incidentul a fost rezultatul unei induceri în eroare, în care un grup de susținători a fost chemat să intervină fără a fi anunțat corespunzător, ceea ce a dus la o situație extrem de complicată.
Ion Iliescu și confiscarea Revoluției
Procurorul Dosarului Revoluției susține că Ion Iliescu și anturajul său au preluat controlul asupra revoluției, executând în mod eficient o lovitură militară. Aceasta afirmă că evenimentele tragice, inclusiv focul deschis în care au murit șapte persoane, au fost rezultatul unei intenții malefice venite de la conducerea Ministerului Apărării Naționale, în special de la generalul Nicolae Militaru.
În legătură cu acuzațiile privind existența teroriștilor în timpul revoluției, procurorul afirmă că susținerile că Trosca și grupul său ar fi dorit să pătrundă în Ministerul Apărării pentru a-l elimina pe Ion Iliescu sunt aberante. De asemenea, el subliniază că scenariul Revoluției nu a fost orchestrat din străinătate, ci că fenomenul diversionist și terorist a fost planificat și desfășurat din interiorul țării.
