„Jaful secolului”: O incursiune în cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii
În anii ’60, Marea Britanie a fost zguduită de un jaf spectaculos asupra trenului poștal pe ruta Glasgow-Londra, incident care a fost denumit ulterior „jaful secolului”. Pe 8 august 1963, un grup format din 15 bărbați, considerați „elita lumii interlope”, a reușit să comită unul dintre cele mai îndrăznețe și profitabile jafuri din istoria țării.
Banda a oprit un tren de noapte al Royal Mail, reușind să fure 2,6 milioane de lire sterline, echivalentul a aproximativ 50 de milioane de lire sterline astăzi. Această sumă record, aflată în circulație, a fost obținută printr-o operațiune minuțios planificată, în care fiecare membru al echipei avea un rol bine definit.
Reginald Abbiss, un tânăr reporter de la acea vreme, a subliniat că pentru a executa un astfel de jaf era necesar un talent special și îndrăzneală. „Trebuia să ai anumite abilități să poți să duci la capăt un jaf de o asemenea amploare”, a declarat acesta.
În ciuda prezenței a peste 70 de angajați ai Royal Mail în tren, majoritatea se ocupau cu sortarea scrisorilor, iar hoții s-au concentrat pe cele două vagoane din apropierea locomotivei, unde erau păstrate bunurile cele mai valoroase.
Jaful a fost orchestrată în jurul orei 3:00 dimineața, când infractorii au tăiat liniile telefonice pentru a împiedica transmiterea unei alarme. Au manipulat semnalele feroviare pentru a crea o situație în care trenul era obligat să se oprească. Când mecanicul, Jack Mills, a încercat să afle cauza opririi, a fost atacat de hoți, ceea ce a dus la o agresiune violentă care a avut consecințe grave pentru el.
Deși majoritatea hoților au fost capturați și condamnați, suma furată nu a fost recuperată în totalitate, iar jaful rămâne unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria criminalității britanice.
„Jaful secolului”: Detalii despre furtul din trenul Poștei britanice
Jaful din 1963, cunoscut ca „jaful secolului”, a fost orchestrată de un grup de infractori din elita lumii interlope. Printre cei implicați s-au numărat Roger Cordrey, expert în electronică, Charles Wilson, numit „trezorierul”, și Bruce Reynolds, considerat creierul operațiunii. Aceștia au fost ajutați de complice precum Leonard Field și Ronald Edwards, iar Ronnie Biggs a recrutat mecanicul de tren, care nu a reușit să repornească locomotiva.
Banda de hoți a obținut informații confidențiale de la o persoană din interiorul sistemului, care le-a oferit detalii despre bancnotele și pachetele valoroase transportate în primele două vagoane ale trenului. Jaful a fost planificat să aibă loc imediat după prima zi de luni din august, o sărbătoare națională, ceea ce a dus la o sumă considerabil mai mare transportată.
Deși în tren nu se aflau polițiști, erau peste 70 de angajați ai poștei, majoritatea ocupându-se cu sortarea scrisorilor în vagoanele din spate. Hoții au decuplat primele două vagoane de restul trenului pentru a le transporta mai ușor. Însă, mecanicul Mills, sub amenințarea bandiților, a fost forțat să oprească trenul pe Podul Bridego, lângă Leighton Buzzard.
Hoții au descărcat cei 120 de saci cu două tone și jumătate de bancnote în două mașini Land Rover parcate în apropiere, iar întreaga operațiune a durat doar 15 minute. În săptămânile următoare, țara a fost captivată de detalii despre căutarea hoților, dar, în ciuda planurilor meticuloase, aproape toți infractorii au fost prinși în termen de un an. Fostul detectiv Malcolm Fewtrell a declarat că, deși misiunea a fost bine planificată, a fost un dezastru în practică.
Judecătorul Edmund Davies a anunțat pedepse totale de 307 ani de închisoare, un moment considerat o „undă de șoc” în sala de judecată. Aceste pedepse au fost printre cele mai aspre din istoria penală a Marii Britanii, având în vedere că nu au fost folosite arme de foc și nu s-a înregistrat nicio victimă. Unii dintre hoți au afirmat ulterior că pedepsele primite au fost disproporționate, deoarece jaful a adus o rușine guvernului britanic și instituțiilor implicate.
Notorietatea infractorilor a crescut semnificativ, iar jaful rămâne în istorie ca un exemplu de curaj și ingeniozitate, dar și de eșec în fața legii.
Jaful secolului: Hoții din elita interlopă și furtul din trenul Poștei britanice
În 1963, un grup de hoți din „elita lumii interlope” a reușit să comită un jaf de proporții, furând milioane de lire din trenul Poștei britanice. Această acțiune, cunoscută sub numele de „jaful secolului”, a fost bine planificată și a implicat mai mulți membri notorii ai crimei organizate.
Planificarea și execuția jafului
Bruce Reynolds, considerat creierul operațiunii, a condus această acțiune îndrăzneață, care a rămas în istorie datorită audacității și complexității sale. După comiterea jafului, majoritatea hoților au reușit să scape de autorități, deși unii dintre ei au fost prinși ulterior.
Evaziuni celebre și consecințe legale
Doi dintre hoți, Charles Wilson și Ronnie Biggs, au reușit să evadeze din închisoare. Wilson a fost prins în Canada după patru ani, în timp ce Biggs a evadat folosind o scară improvizată și a reușit să trăiască în libertate timp de aproape 40 de ani, înainte de a se întoarce în Marea Britanie pentru tratamente medicale.
Recuperarea banilor și impactul jafului
În ciuda eforturilor autorităților, cea mai mare parte din bani nu a fost niciodată recuperată. Poliția a oferit o recompensă de 10% din suma furată pentru informații care ar putea duce la recuperarea banilor, însă aceasta nu a avut succes.
Astfel, jaful din 1963 rămâne unul dintre cele mai faimoase și sofisticate crime din istoria Marii Britanii, lăsând o amprentă durabilă asupra societății și a sistemului de justiție.
