Minunea Luminii Sfinte de la Mormântul Sfânt din Ierusalim
Lumina Sfântă reprezintă o minune dumnezeiască, ce are loc anual în Sâmbăta Mare, după ora 12:30, în timpul slujbei Vecerniei. Aceasta se aprinde miraculos pe Mormântul Sfânt din Ierusalim, conform unei tradiții vechi de secole.
Ceremonia aprinderii Luminii Sfinte
În dimineața Sâmbetei Mari, candela numită „neadormită”, situată în interiorul Sfântului Mormânt, este stinsă — singura dată în an când acest lucru se întâmplă. Mormântul este apoi sigilat, iar la ora prânzului, patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului intră în biserică pentru a începe procesiunea. Împreună cu clerul și credincioșii, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, simbolizând purificarea și pregătirea locului pentru minunea ce urmează.
Momentul miraculos al aprinderii
Într-un gest de smerenie, patriarhul își lasă veșmintele arhierești deoparte și pășește în Mormântul Sfânt îmbrăcat doar într-un stihar alb. În mâinile sale, el ține patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări, simbolizând vârsta Mântuitorului la momentul Răstignirii. În fața lespezii de piatră, patriarhul rostește o rugăciune specială, cerând coborârea Luminii. Mărturiile spun că, în timpul acestei rugăciuni, candela „neadormită” se aprinde singură, fără intervenția omenească, iar flacăra este percepută ca o binecuvântare divină.
Împărtășirea Luminii către credincioși
După aprinderea candelei, patriarhul folosește flacăra miraculoasă pentru a aprinde mănunchiurile de lumânări. Apoi, iese din Mormânt și împărtășește Lumina credincioșilor adunați cu emoție în Biserica Sfântului Mormânt. Această Lumină este transportată ulterior cu avionul în numeroase țări ortodoxe, inclusiv în România, unde credincioșii o primesc în cadrul slujbei de Înviere.
Simbolul credinței și speranței
Lumina Sfântă rămâne un simbol al credinței neclintite și al speranței în biruința vieții asupra morții. Minunea ei aduce mângâiere sufletească și întărește legătura dintre oameni și divinitate, în special în zilele sfinte ale Paștelui.
