Posibile dovezi ale vieții anterioare pe Marte
Straturile de argilă de pe Marte, care pot ajunge la sute de metri înălțime, au atras atenția oamenilor de știință datorită legăturii lor cu prezența apei, un element esențial pentru apariția vieții. Un nou studiu publicat în revista Nature Astronomy sugerează că majoritatea acestor formațiuni s-au dezvoltat în apropierea unor corpuri de apă stagnante, cum ar fi lacurile, care erau frecvente pe Marte acum miliarde de ani.
Aceste medii favorabile, caracterizate printr-o stabilitate geologică ridicată, ar fi creat condițiile necesare pentru formarea straturilor minerale bogate în argilă și pentru apariția vieții. Autoarea principală a studiului, Rhianna Moore, a explicat că „aceste zone aveau multă apă, dar nu prea multă variație topografică, ceea ce le făcea foarte stabile.” Această stabilitate ar fi permis menținerea condițiilor favorabile pentru o perioadă mai lungă de timp.
Implicarea cercetării în înțelegerea istoriei marțiene
Cercetarea a fost realizată în cadrul Center for Planetary Systems Habitability de la Universitatea Texas din Austin, care își propune să studieze originile și condițiile necesare apariției vieții pe diferite corpuri cerești. Moore a analizat imagini și date despre 150 de depozite de argilă identificate anterior cu ajutorul sondei Mars Reconnaissance Orbiter a NASA.
Descoperirile sugerează că formațiunile de argilă se găsesc în general în zone joase, aproape de fostele lacuri, ceea ce indică o corelație între alterarea chimică favorizantă pentru formarea argilei și eroziunea fizică care ar putea distruge aceste straturi. Tim Goudge, coautor al studiului, compară condițiile marțiene cu regiunile tropicale de pe Pământ, unde se formează frecvent depozite groase de argilă în medii umede.
Aceste descoperiri contribuie la înțelegerea modului în care Marte a fost odată o lume umedă, cu râuri și lacuri, și ridică întrebări cu privire la posibila existență a vieții pe Planeta Roșie în trecut.
Cercetătorii sugerează că Marte a avut cândva condiții umede, favorabile vieții, datorită formării straturilor de argilă. Aceste argile indică o planetă antică foarte diferită de cea pe care o cunoaștem astăzi.
Pe Pământ, plăcile tectonice reîmprospătează constant scoarța, permițând reacții chimice esențiale pentru reglarea climei. În schimb, Marte nu dispune de tectonică activă. Aceasta înseamnă că gazul cu efect de seră, precum dioxidul de carbon (CO₂), eliberat de vulcanii marțieni, a avut tendința de a persista, contribuind la încălzirea și umidificarea planetei.
Formarea continuă a argilelor ar fi putut reține apa și produșii chimici în interiorul acestor minerale, împiedicând astfel reacțiile necesare pentru crearea rocilor carbonatate. Aceasta explică, conform concluziilor lui Moore, de ce Marte are atât de puține roci carbonatate, în ciuda așteptărilor anterioare.