Cercetările recente sugerează că neanderthalienii care locuiau în Orientul Mijlociu acum aproximativ 60.000 de ani au dezvoltat practici distincte de tranșare a animalelor, indicând că fiecare comunitate avea propriile tradiții culinare. Analizând urmele de tăieturi de pe oasele animalelor descoperite în două situri din Israel, cercetătorii au observat variații semnificative în „cultura gastronomică” de la o peșteră la alta, ceea ce evidențiază complexitatea comportamentală a acestei specii dispărute.
Această descoperire contestă viziunea tradițională asupra neanderthalienilor, care erau percepuți ca supraviețuitori duri, lipsiți de rafinament cultural. Anaëlle Jallon, autoarea studiului, explică că aceste diferențe se extind și la fabricarea uneltelor, precum și la tranșarea și consumul cărnii. Datorită observațiilor, cercetătorii sugerează că neanderthalienii nu foloseau întotdeauna metoda cea mai eficientă de tranșare, ceea ce subliniază diversitatea culturală în rândul grupurilor.
Diferențele în tranșare observate de arheologi
Studiul a implicat analiza a 344 de oase de animale din peșterile Amud și Kebara, situate la aproximativ 70 de kilometri distanță. Deși comunitățile de neanderthalieni din ambele locuri vânau aceleași specii și utilizau unelte similare, cercetătorii au descoperit că metoda de tranșare varia. De exemplu, în peștera Kebara, oasele erau mai mari, cu unele tăieturi izolate, în timp ce în Amud, fragmentele erau mai mici și prezentau tăieturi suprapuse.
Aceste diferențe nu pot fi explicate prin îndemânare sau unelte, ci par să reflecte preferințe culturale locale. Jallon sugerează că organizarea socială a grupurilor ar putea influența modul în care se efectua tranșarea. De exemplu, în Amud, fiecare individ ar fi putut tăia singur carnea, în timp ce în Kebara ar fi existat o persoană desemnată pentru această sarcină.
Aceste observații indică faptul că neanderthalienii erau mult mai complecși din punct de vedere cultural decât s-a crezut anterior, iar metodele lor de preparare a cărnii ar putea varia semnificativ între grupuri.
Măcelarii neanderthalieni și specializările lor
Recent, un studiu a evidențiat faptul că măcelarii neanderthalieni din diferite peșteri aveau specializări distincte în tehnicile de prelucrare a hranei. Acest lucru sugerează o diversitate în practicile culinare și o adaptare la mediile specifice în care aceștia trăiau.
Analizând comportamentele acestor neanderthalieni, cercetătorii au descoperit că tehnicile de prelucrare a hranei s-au menținut constant de-a lungul mai multor faze de locuire, timp de mii de ani. Aceasta este o dovadă clară a unei transmitere culturale eficiente între generații.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology, subliniind importanța cercetării în înțelegerea comportamentului și adaptabilității neanderthalienilor.
