Meduzele ațipesc la fel ca noi
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Bar-Ilan din Israel arată că meduzele, organisme gelatinoase fără oase și cu un sistem nervos simplu, ațipesc la fel ca oamenii. Aceste creaturi dorm aproximativ o treime din zi, ceea ce sugerează că originea somnului ar putea fi extrem de veche, având în vedere că strămoșii umani s-au separat de Cnidaria, încrengătura meduzelor, acum aproape un miliard de ani.
Somnul și sistemul nervos al meduzelor
În ciuda absenței unui creier centralizat, meduzele au fost observate dormind, similar cu animalele cu sisteme nervoase mai complexe. Această descoperire ridică întrebări legate de evoluția somnului, având în vedere că meduzele au un sistem nervos distribuit în întregul corp.
Cercetătorii au subliniat că somnul vine la pachet cu riscuri, cum ar fi reducerea conștientizării mediului și expunerea la prădători. Cu toate acestea, meduzele dorm noaptea, la fel ca oamenii, și chiar ațipesc în jurul prânzului. Aceasta sugerează existența unor beneficii semnificative ale somnului care compensează riscurile asociate.
Impactul privării de somn asupra ADN-ului neuronal
Studiile au arătat că meduzele Cassiopea andromeda și anemonele Nematostella vectensis au prezentat o creștere a deteriorării ADN-ului neuronal atunci când au fost private de somn. Atunci când mediul extern a provocat o deteriorare a ADN-ului, ambele tipuri de cnidarii au dormit mai mult, sugerând că somnul ar putea acționa ca un mecanism de protecție celulară.
Tratamentul cu melatonină a dus la o creștere a duratei de somn și la o reducere a deteriorării ADN-ului, ceea ce sugerează că aceste organisme ar putea utiliza un sistem similar cu cel uman pentru a-și sincroniza ciclurile de somn cu alternanța zi-noapte.
Evoluția somnului
Studiul sugerează că privarea de somn, radiațiile ultraviolete și agenții mutageni contribuie la deteriorarea ADN-ului neuronal, sporind astfel necesitatea somnului. Somnul, atât spontan cât și indus, facilitează stabilitatea genomică, oferind timp esențial pentru repararea celulară a neuronilor individuali.
Aceste rezultate sugerează că deteriorarea ADN-ului și stresul celular în rețelele nervoase simple ar putea fi fundamentale pentru înțelegerea evoluției somnului.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.
