După ce România și-a declarat neutralitatea în Primul Război Mondial, guvernul, condus de Ionel Brătianu, a luat decizia de a trimite reprezentanți în țările din vestul Europei și în Statele Unite pentru a obține informații esențiale. Această acțiune avea ca scop obținerea unor avantaje politice și militare înainte de a decide intrarea în conflict.
În acest context, Brătianu a avut nevoie de informații cruciale, cum ar fi momentul în care Italia urma să intre în război. Astfel, la începutul anului 1915, guvernul liberal a decis să trimită o misiune în străinătate, alegând persoane de încredere pentru a aduna date relevante. Constantin Argetoianu a fost desemnat să se ocupe de Italia, având în vedere relațiile sale anterioare cu această țară.
Memoriile lui Argetoianu subliniază misiunea sa: „Pentru noi ar fi de cea mai mare importanță să știm când va intra Italia în război.” De asemenea, el a fost conștient că informațiile obținute pe căi neoficiale ar putea fi mai valoroase decât cele oficiale. Chiar dacă a acceptat misiunea, Argetoianu a refuzat să fie remunerat pentru aceasta, afirmând că nu avea poftă să primească o misiune din partea guvernului, indiferent de cât de interesantă ar fi fost ea.
Prin intermediul acestor misiuni diplomatice, guvernul român a încercat să strângă informații vitale care să influențeze deciziile strategice în perioada tumultoasă a Primului Război Mondial.
Obținerea informațiilor de către guvernul român în Primul Război Mondial
În perioada Primului Război Mondial, guvernul român, condus de Ionel Brătianu și Emil Costinescu, a depus eforturi considerabile pentru a obține informații cruciale despre intențiile Italiei de a intra în conflict. Constantin Argetoianu, un politician conservator, a fost însărcinat cu o misiune specială în acest sens.
Argetoianu a propus să călătorească din Meran la Roma la sfârșitul lunii februarie 1915, fără o misiune oficială, dar cu scopul de a obține informațiile necesare. În întâlnirile sale cu Costinescu, acesta a subliniat importanța informațiilor pe care Argetoianu le putea aduna, menționând că guvernul român se afla în necunoștință de cauză în privința adevăratelor intenții ale Italiei.
Costinescu a explicat că ambasadorul Italiei la București, baronul Fasciotti, era un germanofil și nu transmitea informațiile din Roma decât în conformitate cu propriile simpatii. În ciuda acestui fapt, Brătianu era optimist cu privire la intrarea Italiei în război împotriva Puterilor Centrale.
În plus față de obținerea informațiilor despre intrarea Italiei în război, Argetoianu a avut și sarcina de a liniști opinia publică germană cu privire la intențiile României, în contextul în care Germania a oprit trenurile românești cu materiale sanitare.
După îndeplinirea misiunii, Argetoianu a raportat guvernului informațiile obținute, inclusiv data exactă când Italia urma să se alăture Antantei. Pe 26 aprilie 1915, guvernul italian a încheiat negocierile secrete cu Antanta, semnând tratatul de la Londra, iar pe 23 mai a declarat război Austro-Ungariei.
