Îngrijorările legate de bogăția Norvegiei
Norvegia, cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa de Vest, se confruntă cu întrebări privind gestionarea averii sale imense, reflectată în titlul unei cărți locale de succes care sugerează că țara ar fi „prea bogată”. În contextul alegerilor parlamentare, aceste întrebări devin tot mai pertinente.
Critici recente au evidențiat cheltuieli considerate inutile, precum un tunel pentru nave ce ar putea costa 700 de milioane de dolari și renovări ale parlamentului din Oslo care au depășit semnificativ bugetul inițial. Aceste exemple sunt parte dintr-o discuție mai amplă despre eficiența utilizării fondurilor publice în Norvegia.
Sylvi Listhaug, lidera partidului populist Progres, a subliniat că Norvegia „aruncă mai mulți bani pe probleme”, sugerând că există o automulțumire în modul de conducere al țării. Deși guvernul actual are un avans modest în sondajele de opinie, criticile la adresa sistemului educațional și de sănătate sunt tot mai frecvente, analiștii semnalând întârzieri în comparație cu alte țări nordice.
Johannes Bergh, director de cercetare politică, a menționat că există o percepție generală de birocrație excesivă și ineficiență în rezolvarea problemelor, ceea ce rezonează cu cetățenii. Un director executiv a adăugat că această situație poate genera o stare de lene și automulțumire în societate.
Fondul petrolier al Norvegiei, evaluat la peste 2 trilioane de dolari, este considerat un succes al politicilor publice, transformând veniturile din petrol în active financiare. Totuși, economiștii avertizează că, în ciuda acestui succes, țara riscă să se confrunte cu provocări legate de utilizarea eficientă a acestei bogății.
Îngrijorările economiștilor cu privire la fondul suveran al Norvegiei
Norvegia, o țară bogată în resurse naturale precum petrolul, se confruntă cu temeri legate de așa-numita „boală norvegiană”, generată de retragerile constante din fondul său suveran. Aceste retrageri au ajuns la 542 miliarde de coroane norvegiene (54 miliarde de dolari) în acest an, reprezentând aproximativ un sfert din bugetul guvernamental. Această situație le permite autorităților să majoreze contribuțiile către Ucraina fără a fi nevoite să reducă alte cheltuieli sau să crească impozitele.
Cu toate acestea, economiștii și factorii de decizie politică își exprimă îngrijorarea. Jens Stoltenberg, fostul șef al NATO, a subliniat că productivitatea în Norvegia a stagnat, iar alte țări, precum Suedia și Olanda, au depășit-o în termeni de participare la forța de muncă. El a avertizat că există riscul ca Norvegia să devină „mulțumită de sine” și să creadă că fondul de pensii va soluționa toate problemele economice.
Erna Solberg, lidera conservatoare, a afirmat că Norvegia se bucură de o viață „mai ușoară” datorită fondului petrolier, însă a recunoscut că se confruntă cu aceleași provocări de competitivitate ca și alte țări europene. Potrivit acesteia, sentimentul de urgență este mai scăzut în Norvegia, deoarece veniturile din fondul suveran sunt folosite pentru a acoperi decalajele economice.
În plus, problema impozitului pe avere a devenit un subiect central în campania electorală, cu aproximativ 500 de milionari părăsind Norvegia pentru Elveția în ultimii ani. Opoziția critică Partidul Laburist pentru această politică, cerând reduceri sau eliminări ale impozitului.
În timp ce Norvegia gestionează cu succes bogăția generată de fondul său petrolier, analiștii avertizează că nu există un plan clar pentru a aborda dilemele economice și sociale pe termen lung, cum ar fi impactul investițiilor în Israel. Consecințele acestor decizii rămân neclare, ridicând întrebări despre viitorul economiei norvegiene.
 
			 
                                 
                              
		 
		 
		 
		 
		