În vara anului 1912, pe fundalul tensiunilor internaționale crescânde, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei s-a întâlnit cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, într-o întâlnire neoficială la Portul baltic Paldiski, în nord-vestul Estoniei de astăzi. Această întâlnire, care a avut loc la începutul lunii iulie, a fost o continuare a unei vizite anterioare a țarului la Potsdam în 1910.
Ambii monarhi, care erau veri, au fost însoțiți de oficiali de rang înalt, iar discuțiile s-au concentrat pe tensiunile din Europa și pe măsurile de reducere a acestora. La acea vreme, cele două imperii făceau parte din blocuri politice și militare opuse: Tripla Alianță, care includea Germania, Austro-Ungaria, Italia și România, și Antanta, formată din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. Era o perioadă de înarmare accelerată, iar întâlnirea a fost un moment de reflecție asupra politicii de apărare a ambelor țări.
În timpul întâlnirii, prim-miniștrii celor două imperii, Vladimir Kokovtsov și Theobald von Bethmann Hollweg, au avut discuții amiabile despre politicile de înarmare, fiecare asigurându-l pe celălalt de natura defensivă a acțiunilor guvernului său. Aceștia au convenit că cheltuielile de înarmare erau regretabile, având un impact negativ asupra opiniei publice.
Discuțiile au inclus și teme legate de politica externă, în special evoluțiile din Balcani. Serghei Sazonov, ministrul de Externe rus, a explicat că Rusia nu intenționa să profite de dificultățile Imperiului Otoman, în timp ce Bethmann a subliniat dorința Germaniei de a menține relații de prietenie cu puterile Antantei.
Întâlnirea dintre Wilhelm și Nicolae a fost cu atât mai ciudată, având în vedere că, la doar doi ani distanță, cele două imperii aveau să se confrunte în prima mare conflagrație mondială.
Întâlnirea dintre împăratul Wilhelm al II-lea și țarul Nicolae al II-lea
Întâlnirea dintre împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost un eveniment remarcabil, desfășurat într-o atmosferă pozitivă. Potrivit istoricilor, discuțiile dintre cei doi monarhi au fost caracterizate de o conduită excelentă din partea kaiserului, ceea ce a surprins pe mulți, având în vedere că țarul era adesea reticent în fața exuberanței vărului său german.
Christopher Clark menționează că întâlnirea a fost apreciată atât de către cei doi lideri, cât și de către oficiali, comunicatul oficial subliniind că evenimentul a avut „un caracter plăcut” și a reafirmat „hotărârea fermă” a ambelor puteri de a menține tradiția seculară dintre ele.
Cu toate acestea, istoria avea să ia o turnură dramatică. Doi ani mai târziu, cele două imperii s-au confruntat într-un conflict devastator, care avea să dureze patru ani și să provoace milioane de morți, marcând astfel începutul Primului Război Mondial.