Recent, o echipă de cercetători a reanalizat datele unei misiuni NASA din anii ’70, numită Pioneer Venus, și a făcut o descoperire surprinzătoare privind compoziția norilor de pe Venus. Această reanaliză a arătat că norii planetei sunt în principal alcătuiți din apă, deși nu în forma familiară de vapori sau picături, ci sub formă de apă legată chimic în materiale hidratate.
Descoperirea contrazice teoria anterioară, care susținea că norii venusieni erau compuși aproape exclusiv din acid sulfuric. Deși acidul sulfuric este încă prezent, reprezentând aproximativ 22% din compoziția norilor, restul este dominat de compuși hidratați. Această concluzie a fost posibilă datorită analizei detaliate a datelor de spectrometrie de masă colectate de sonda Pioneer, care au fost recuperate și digitalizate după ce au fost arhivate pe microfilm.
O echipă de cercetători de la Cal Poly Pomona, Universitatea Wisconsin, Universitatea de Stat Arizona și NASA a lucrat împreună pentru a reexamina aceste date, suspectând că ar putea dezvălui informații noi despre compoziția norilor de pe Venus. Analizând datele provenite de la instrumentele spectrometrului de masă pentru gaze neutre și cromatograful de gaze de la sonda Pioneer, cercetătorii au putut identifica compușii chimici din aerosoli și, astfel, au ajuns la concluzia că apa reprezenta aproximativ 62% din materialul norilor.
Această descoperire nu doar că îmbunătățește înțelegerea noastră asupra atmosferei lui Venus, dar reaprinde și discuțiile despre posibilitatea existenței vieții în straturile superioare ale atmosferei planetei.
O misiune din anii ’70 a rezolvat un mister al planetei Venus
O misiune din anii ’70 a adus noi informații despre compoziția atmosferei lui Venus, revelând prezența semnificativă a apei în formă chimic legată. Această descoperire explică discrepanțele între datele obținute de sonde care au pătruns în atmosferă și cele ale instrumentelor de teledetecție care analizau norii de la distanță. Sondelor le-a fost permis să „simtă” apa din hidratați, în timp ce instrumentele de teledetecție măsurau doar vaporii liberi.
Abundența apei în atmosfera venusiană are implicații majore în discuțiile despre existența vieții. Anterior, un argument împotrivă era lipsa apei, un obstacol care acum pare mult mai mic. Totuși, mediul extrem de acid al lui Venus rămâne o provocare serioasă pentru orice formă de viață, chiar și pentru cele mai rezistente microorganisme terestre.
Studiul subliniază valoarea inestimabilă a datelor vechi, arătând cum acestea pot contribui la dezvăluirea misterelor științifice actuale, atunci când sunt redescoperite din arhivele NASA.