Când ne gândim la oamenii preistorici, imaginea unui „om al peșterii” este frecventă, dar realitatea este că, deși Homo sapiens și strămoșii lor au petrecut timp în peșteri, acestea nu au fost locuințe permanente. Oamenii preistorici nu ar fi locuit în peșteri pentru perioade lungi din mai multe motive.
În primul rând, peșterile sunt adesea reci, întunecate și au o circulație slabă a aerului, ceea ce le face neatrăgătoare ca spații de locuit. În timpul erei glaciare, peșterile ofereau adăpost temporar, dar prezența prădătorilor, precum urșii de peșteră, descuraja locuirea permanentă.
Un alt motiv este raritatea peșterilor și localizarea lor adesea nepractică. Oamenii preistorici erau vânători-culegători nomazi, mutându-se în funcție de anotimpuri și având nevoie de resurse esențiale, cum ar fi apa și terenurile de vânătoare. De aceea, ei locuiau în peșteri doar ocazional, când condițiile erau favorabile.
Dovezile arheologice
Dovezile arheologice sugerează că, dintre peșterile cu urme de activitate umană, doar câteva au fost realmente locuite. Resturile de vetre și mese preistorice sunt rare în peșteri, indicând că acestea erau folosite mai degrabă pentru ritualuri sau depozitare decât ca locuințe permanente. Majoritatea activităților umane se desfășurau în adăposturi temporare în aer liber, aproape de surse de hrană și apă.
În America de Nord, rămășițele taberelor în aer liber oferă indicii despre viața culturilor antice, în timp ce în Europa, multe descoperiri au fost afectate de deteriorarea materialelor expuse la intemperii. O excepție notabilă este situl Pleistocen din Schöningen, Germania, care a fost folosit de Neanderthalieni și s-a conservat excelent datorită sedimentelor protejatoare.
Imaginea „omului cavernelor”
Adăposturile temporare erau probabil colibe de lemn acoperite cu piei de animale. Deși peșterile erau vizitate frecvent, ele nu erau locuințe permanente. Pereții peșterilor din întreaga lume sunt împodobiți cu opere de artă antică, iar unele au fost utilizate ca locuri de înmormântare sau pentru ritualuri religioase.
Astfel, deși peșterile sunt supra-reprezentate în evidențele arheologice din cauza conservării mai bune a urmelor lăsate în interiorul lor, realitatea este că oamenii preistorici trăiau în majoritatea timpului în afara acestora, căutând adăpost temporar în funcție de nevoile lor.
Oamenii preistorici și viața în peșteri
Relicvele din peșteri au generat o percepție greșită conform căreia oamenii preistorici și-ar fi petrecut întreaga viață în aceste locuri. În realitate, conceptul de „oameni ai cavernelor” nu reflectă adevărul istoric așa cum ni-i imaginăm.
