Discrepanțe între Populație și Clasificarea Administrativă în Orașe și Comune
Un raport recent al Curții de Conturi evidențiază faptul că, în anul 2023, peste jumătate dintre orașele mici din România și 15% dintre comune nu aveau numărul minim de locuitori prevăzut de lege pentru a fi clasificate corect. Conform legislației, pragul minim pentru orașe este de 10.000 de locuitori, iar pentru comune, de 1.500 de locuitori.
Raportul arată că 119 orașe, reprezentând 55% din totalul de 216, nu îndeplineau criteriul demografic necesar, iar 432 de comune, echivalentul a 15% din numărul total, se aflau în aceeași situație. Aceste discrepanțe sugerează o divergență semnificativă între cerințele legislative și realitatea demografică a localităților din România.
Impactul Cheltuielilor de Personal asupra Dezvoltării Locale
Auditul subliniază că cheltuielile mari de personal pot limita capacitatea de dezvoltare a acestor unități administrativ-teritoriale (UAT-uri). În 2023, doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici au reușit să se finanțeze din venituri proprii în proporție mai mare de 50%. Cheltuielile de personal au crescut, iar 31% dintre comune au putut să își susțină aceste cheltuieli din veniturile proprii, în scădere față de anii anteriori.
În ceea ce privește orașele mici, 76% dintre ele și-au acoperit cheltuielile de personal din veniturile proprii în 2023, o scădere față de anul 2022, când procentul era de 85%. Această tendință evidențiază provocările financiare cu care se confruntă UAT-urile, afectând autonomia lor financiară și capacitatea de a răspunde nevoilor comunităților.
Concluzie
Raportul Curții de Conturi subliniază necesitatea unor reforme în cadrul legislativ și administrativ pentru a alinia criteriile de clasificare a localităților cu realitatea demografică actuală și pentru a asigura o gestionare eficientă a resurselor locale.
Probleme de personal în orașe și comune
Un raport recent evidențiază faptul că, în comparație cu municipiile și consiliile județene, orașele și comunele se confruntă cu dificultăți mai mari în atragerea de personal. Cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici decât cele ale orașelor care deservesc același număr de locuitori. Bugetele unităților administrativ-teritoriale (UAT-uri) mici se află sub presiune din cauza costurilor legate de asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, numărul acestora crescând cu 7% în perioada 2021-2023, iar plățile aferente cu 38%.
Discrepanțe salariale între orașe și comune
Raportul subliniază că modul actual de stabilire a coeficientului pentru indemnizațiile primarilor și viceprimarilor generează discrepanțe salariale între orașe și comune, chiar și atunci când acestea deservesc un număr similar de locuitori. Aceasta poate duce la costuri salariale mai mari în orașe, afectând astfel nivelul serviciilor publice oferite, în ciuda cheltuielilor salariale ridicate.
Provocări financiare și legislative
Auditul remarcă dependența de finanțarea de la bugetul de stat și dificultățile în colectarea veniturilor proprii ca fiind provocări majore pentru orașe și comune. Această dependență este agravată de legislația anuală care include excepții ce, deși ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot compromite autonomia financiară pe termen lung.
Necesitatea reformei legislative
Raportul subliniază importanța inițierii unui proces de analiză sistematică și reformă legislativă pentru o mai bună planificare strategică a dezvoltării locale. Aceste demersuri ar putea întări cadrul instituțional al administrației publice locale și ar facilita gestionarea eficientă a bugetelor. Există în continuare disparități semnificative între mediul urban și cel rural în accesul la servicii esențiale precum sănătatea, educația și utilitățile de bază.
Dificultăți în reorganizarea administrației locale
Documentul constată că actualul cadru legislativ nu oferă instrumentele necesare pentru eficientizarea administrației locale. Schimbarea statutului administrativ al unei localități se dovedește a fi dificilă, iar încercările recente de a reveni la rang de comună a unor orașe sau de a comasa comune cu orașe nu au avut succes, datorită neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea referendumului, conform Curții de Conturi.
