Descoperirea scheletului unei femei înfășurate în lanțuri lângă Ierusalim
La aproximativ 3 km de Orașul Vechi al Ierusalimului, în criptele mânăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani, arheologii au descoperit un mormânt din secolul V care conținea rămășițele unei femei înfășurate în lanțuri grele. Aceste lanțuri nu au fost folosite ca pedeapsă, ci pentru a-i restrânge mișcările în cadrul unui regim de viață de asceză extremă.
Inițial, Autoritatea israeliană pentru Antichități a anunțat că osemintele aparțin unui bărbat, dar cercetările ulterioare au demonstrat că era vorba de o femeie. Analizând peptidele din smalțul dentar, cercetătorii au identificat gena AMELX, specifică cromozomului X, și nu au găsit gena AMELY, specifică cromozomului Y, confirmând astfel sexul femeii.
Co-autoarea studiului, Elisabetta Boaretto, arheolog la Institutul Științific Weizmann din Israel, a afirmat că utilizarea lanțurilor de către femei în scopuri ascetice este o raritate istorică. Deși femeile ascete au fost documentate, ele proveneau adesea din rândul nobilimii și urmau căi spirituale diferite de cele ale bărbaților, care erau mai puțin extreme.
Lanțurile, ca formă de mortificare, aveau rolul de a îngreuna corpul și de a menține spiritul concentrat pe căutarea divinității. Acest mod de viață reflecta o practică comună în rândul asceților din acea perioadă, care renunțau la plăcerile lumești pentru a atinge beatificarea.
Descoperirea unui schelet vechi de 1.500 de ani lângă Ierusalim
Recent, arheologii au descoperit scheletul unei femei care a trăit acum 1.500 de ani, fiind înfășurat în lanțuri, lângă Ierusalim. Această descoperire este extrem de rară și oferă noi perspective asupra practicilor funerare din acea perioadă.
Semnificația lanțurilor în contextul înmormântării
Specialiștii sugerează că lanțurile erau considerate o parte integrantă din identitatea femeii ca ascet. Aceasta a fost îngropată într-un mod care reflecta devoțiunea ei spirituală, având un rol important în onorarea vieții sale de asceză. Înmormântarea a fost un prilej de a-i recunoaște devotamentul chiar și după moarte, asigurându-se că memoria ei va continua să fie păstrată.
Explicațiile oferite de arheologi, inclusiv de către expertul Boaretto, subliniază semnificația acestei descoperiri pentru înțelegerea istoriei și culturii de acum 1.500 de ani din regiunea Ierusalimului.
