Amintiri din Timpul Petrecut la Corvinul cu Mircea Lucescu
Fostul atacant al Corvinului, Romică Gabor, își rememorează interacțiunile cu actualul selecționer al echipei naționale a României, Mircea Lucescu. Gabor îl descrie pe Lucescu ca pe un „om deosebit” care a avut un impact semnificativ asupra carierei sale, spunând: „Am învățat foarte multe de la dânsul și de la colegii pe care i-am avut. Am avut șansa să ne pregătim alături de jucători de echipă națională, jucători de top.”
Una dintre cele mai importante lecții primite de la Lucescu a fost legată de educație. Gabor povestește: „Ne forța să mergem la școală. Câteodată, când antrenamentele erau mai grele, îl mai păcăleam că avem cursuri. Dar, de multe ori, ne și controla la școală.” Lucescu avea grijă de jucătorii săi nu doar pe teren, ci și în afara acestuia, organizând activități culturale precum vizionarea de filme sau spectacole.
Pasiunea lui Lucescu pentru Fotbal
Gabor subliniază pasiunea și dedicarea lui Mircea Lucescu pentru meseria de antrenor: „Se documenta foarte mult din fotbalul străin, mai ales din fotbalul englez. Era tânăr, avea pasiune. Probabil vrea să mai prindă și un Campionat European!”
Decizia de a Rămâne la Corvinul
Fostul internațional a discutat și despre momentul în care a avut oferte de la Dinamo. Lucescu s-a opus transferului, spunându-i lui Gabor: „Nu pleca, nu pleca, Romică! Nu semna, că vedem noi…” Gabor a explicat că Lucescu avea nevoie de el în echipa Corvinului, mai ales în contextul regulilor privind juniorii. „Iar acum îmi tot reproșează că n-am vrut să mă duc la Dinamo”, a adăugat el, amintindu-și de perioada respectivă.
După plecarea lui Lucescu de la Corvinul la Dinamo, acesta a continuat să își arate dorința de a colabora cu Gabor, demonstrând astfel legătura strânsă formată între cei doi pe parcursul anilor.
Regretele unui fost atacant: O oportunitate ratată la Steaua București
Interlocutorul nostru, un fost atacant, își amintește de o perioadă tumultoasă în cariera sa, când a fost aproape să semneze cu Steaua București. „Semnasem cu nea Mircea în alb pentru Dinamo, dar nu mai voiam eu să plec apoi. Eram în discuții cu Steaua. Am fost pe la Ilie Ceaușescu cu nea Puiu Iordănescu, au zis că îmi rezolvă toate doleanțele pe care le aveam”, a declarat el.
Fostul jucător a explicat că, în discuțiile cu oficialii Stelei, i-au promis că toate cerințele sale vor fi îndeplinite. „Când ești la Ilie Ceaușescu în birou, ce să zici? Că vrei aur? Mi-au promis că se rezolvă tot, doar să rămân atunci în București.” Totuși, el a refuzat oferta, având în vedere că părinții și rudele sale se aflau la Hunedoara.
„S-a auzit că vor veni după mine la Hunedoara și au scos oamenii din Combinat la stadion, să nu-mi dea drumul. Nu am mai vrut eu să plec, că puteam pleca. N-am știut că mă accidentez. Dar mai bine plecam la Steaua. Acolo erai mai protejat de arbitri”, a adăugat el, exprimându-și regretul pentru alegerea făcută. Regretul său este amplificat de faptul că, ulterior, a suferit accidentări grave, rupându-și tendoanele de la ambele picioare, prima dată la 26 de ani și a doua oară la 28 de ani.
