Un cercetător de la Universitatea Metropolitană din Tokyo, Japonia, a reușit să rezolve problema de lungă durată a disonanței din undele gravitaționale emise de găurile negre. Folosind calcule precise și un nou cadru teoretic, el a descoperit că această disonanță era rezultatul unei rezonanțe între două moduri distincte prin care o gaură neagră poate „rezona”. Această descoperire oferă perspective noi asupra spectroscopiei găurilor negre, un domeniu emergent al astrofizicii.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Physical Review Letters. Deși găurile negre sunt cunoscute de mult timp, abia în ultimele decenii am început să le înțelegem comportamentul datorită astronomiei undelor gravitaționale, cu ajutorul observatoarelor LIGO, Virgo și KAGRA.
Problema disonanței a fost identificată pentru prima dată în 1997 de studentul absolvent Hisashi Onozawa, care a observat o neregularitate în semnalul așteptat. Această anomalii a persistat timp de 30 de ani, fiind considerată inițial o eroare de calcul. Acum, profesorul asociat Hayato Motohashi a elucidat enigma folosind calcule avansate și un nou cadru teoretic denumit fizica non-Hermitiană.
Motohashi a demonstrat că disonanța nu era un caz izolat, ci o interacțiune rezonantă între două moduri distincte, care apare frecvent în diverse combinații. Analizele sale sugerează că acest tip de rezonanță nu este specific doar găurilor negre, ci se regăsește și în fizica opticii, în special în studiul undelor electromagnetice.
Această abordare interdisciplinară anunță nașterea unui nou domeniu numit „fizica gravitațională non-Hermitiană”, care promite să valorifice pe deplin datele provenite din mari proiecte internaționale precum LIGO-Virgo-KAGRA.
