39 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, provocând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. Explozia a eliberat cantități uriașe de radiații, poluând zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea angajaților centralei și a populației civile. Organizația Națiunilor Unite a catalogat accidentul de la Cernobîl drept „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.
Detalii despre accident
În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul 4 fusese programat pentru oprire în vederea unor lucrări de întreținere, iar un test era planificat pentru verificarea capacității generatorului turbinei. Reducerea puterii reactorului a fost efectuată treptat, dar a fost amânată din cauza cererii ridicate de energie. Testul a început abia la ora 23:00, iar reducerea puterii a fost realizată prea rapid, provocând dezechilibre în reacțiile din interiorul miezului reactorului.
Operatorii au făcut greșeli de operare, retrăgând bare de control și încălcând reglementările de siguranță. La ora 01:23, reactorul a ieșit de sub control, iar o explozie violentă a dus la eliberarea unui nor de precipitații radioactive, care a contaminat suprafețe întinse din Ucraina, Belarus, Rusia și alte regiuni din Europa.
Consecințele dezastrului
Accidentul de la Cernobîl a avut efecte devastatoare, eliberând în atmosferă o cantitate de radiații toxice de aproximativ 400 de ori mai mult decât cele generate de bomba atomică de la Hiroshima. Urmările acestui dezastru continuă să se resimtă și astăzi, afectând sănătatea oamenilor și mediul înconjurător.
39 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 2025, se împlinesc 39 de ani de la tragedia de la Cernobîl, un eveniment care este considerat cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. Accidentul a avut loc în 1986, când un reactor al centralei nucleare a explodat, eliberând o cantitate imensă de radiații în atmosferă.
În primele ore după explozie, pompierii au intervenit pentru a stinge incendiul și a limita dispersarea materialelor radioactive. Cu toate acestea, eforturile lor au fost ineficiente, iar încercările de a răci reactorul prin pomparea apei s-au dovedit a fi zadarnice. Între 27 aprilie și 5 mai, elicoptere militare au aruncat peste 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip în încercarea de a izola zona fierbinte.
Aceste acțiuni, paradoxal, au dus la o creștere a temperaturii în interiorul reactorului, amplificând degajarea radiațiilor. Abia pe 6 mai s-a reușit controlarea focului și emisiilor de radiații, iar zona de excludere a fost extinsă pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei.
Evacuarea a început la 36 de ore de la accident, orașul Pripiat fiind complet abandonat. Până pe 5 mai, aproximativ 130.000 de persoane din 76 de localități au fost nevoite să își părăsească casele. Aproximativ 17 milioane de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina au fost contaminate, afectând grav regiunile din jurul orașelor Bryansk, Kaluga, Tula și Orel.
Deși au existat interdicții, un număr semnificativ de oameni, în special vârstnici, s-au întors în satele lor abandonate. De asemenea, dezastrul a avut un impact profund asupra mediului, afectând toate formele de viață, inclusiv flora și fauna locală.
Ucraina a închis ultimul reactor funcțional de la Cernobîl pe 15 decembrie 2000, după ani de negocieri internaționale. Astăzi, viața a început să își reia cursul normal în jurul zonei, care rămâne însă o „zonă de excludere” din cauza contaminării radioactive persistente.
