6 iulie – Bretanion, episcopul care a înfruntat un împărat și legenda lui Teotim, Zeul romanilor
Două fresce aflate la intrarea în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța spun povești impresionante despre Tomisul de acum mai bine de 1.600 de ani. Una dintre acestea îl înfățișează pe episcopul Bretanion, care a avut curajul să îl înfrunte pe împăratul Valens, iar cealaltă amintește de Sfântul Teotim, respectat chiar și de huni.
Bretanion, un episcop dedicat credinței sale, a avut o întâlnire crucială cu împăratul Flavius Valens în anul 369 d.H. Valens, adept al ereziei ariene, i-a cerut episcopului să renunțe la credința ortodoxă stabilită în Sinodul ecumenic de la Niceea. Cu toate acestea, Bretanion s-a împotrivit și a părăsit catedrala, fiind urmat de întreaga comunitate tomitană, lăsându-l pe împărat singur. Această acțiune a evidențiat curajul episcopului și încrederea poporului în el, iar Valens a renunțat la intenția de a-l pedepsi, temându-se de rebeliunea locuitorilor.
De asemenea, a doua frescă din catedrală ilustrează legenda Sfântului Teotim, un important lider spiritual cunoscut pentru sfințenia sa și minunile săvârșite. Cu toate că puțini dintre laici cunosc detalii despre contribuțiile sale la creștinismul românesc, amintirea sa continuă să fie vie în comunitatea locală.
Episcopul Teotim din Tomis: O poveste de curaj și credință
Teotim a fost episcop al Tomisului la sfârșitul secolului IV și începutul secolului V, fiind descris de istoricul creștin Sozomen ca fiind „de neam scit”. Acesta era un om modest, cunoscut pentru părul său lung, și a fost părintele spiritual al întregii Dobroge vechi, cunoscută în acele vremuri sub numele de Scythia Minor.
Teotim nu se mulțumea să rămână doar în oraș; adesea, călătorea prin provincie, încercând să-i convertească și pe migratorii huni care s-au stabilit în zonă. Chiar și aceștia îl respectau profund, numindu-l „zeul romanilor”, datorită darurilor scumpe pe care le oferea barbarilor, ceea ce le dădea impresia că este un om foarte bogat.
Odată, o bandă de huni a încercat să-l ia prizonier pe episcop, intenționând să ceară o răscumpărare mare. În momentul în care unul dintre huni s-a pregătit să-l lege cu un laț, se spune că brațul său a rămas înțepenit în aer. Tovarășii săi au cerut ajutorul „zeului romanilor”, iar Teotim a rostit o rugăciune, ceea ce a permis hunului să-și miște din nou mâna. În urma acestui miracol, hunii l-au lăsat să plece, realizând că forțe nevăzute îl protejează pe episcopul tomitanilor.
Teotim a fost respectat de întreaga comunitate creștină a vremii, fiind frecvent invitat la sinoadele organizate la Constantinopole, unde era întotdeauna onorat cu un loc de cinste.
