Un deceniu de colaborare fiscală unilaterală între România și Statele Unite
De un deceniu, România și întreaga Europă colaborează cu Fiscul american, respectând acorduri care impun raportarea informațiilor financiare despre cetățenii lor către Internal Revenue Service (IRS). Aceste angajamente sunt rezultatul unor tratate semnate de nu mai puțin de 113 țări, inclusiv toate statele membre UE, care obligă instituțiile financiare să furnizeze date despre conturile clienților care ar putea avea obligații fiscale în SUA.
În acest context, țările europene se află în postura de a face eforturi costisitoare pentru a preveni evaziunea fiscală în SUA, fără a primi în schimb informații echivalente și utile din partea Statelor Unite. Acordurile semnate ar trebui să reflecte reciprocitate, însă, în practică, informațiile pe care le primesc statele europene sunt adesea insuficiente și de o calitate scăzută, ceea ce face ca aceste măsuri să fie mai mult o povară administrativă decât o soluție eficientă.
De asemenea, este important de remarcat că doar Eritreea și SUA taxează cetățenii care locuiesc și muncesc în străinătate, ceea ce subliniază caracterul unilateral al acestor reglementări. În acest sens, mai mult de jumătate din planeta noastră, inclusiv întreaga Uniune Europeană, își îndreaptă resursele pentru a susține un sistem fiscal american, fără a beneficia de un parteneriat echitabil.
Impactul asupra statelor europene
Acest sistem generează o povară fiscală și administrativă considerabilă pentru statele europene, care se văd nevoite să respecte reguli impuse de o putere externă, fără să obțină în schimb un sprijin adecvat. Reciprocitatea, care ar trebui să fie un principiu fundamental în aceste acorduri, rămâne un deziderat retoric, recunoscut chiar de către autoritățile americane în cadrul negocierilor.
Astfel, în ultimele decenii, România și alte țări din Europa s-au aflat într-o situație delicată, contribuind la bugetul american fără a avea parte de beneficii corespunzătoare. Această dinamică ridică întrebări serioase cu privire la viitorul acestor acorduri și la nevoia de a reevalua relațiile fiscale internaționale în lumina intereselor reciproce.
Un deceniu de FATCA: Impactul asupra României și Europei
În 2015, România a semnat un acord cu Statele Unite în cadrul reglementărilor FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act), care obligă instituțiile financiare străine să raporteze informații despre cetățenii americani. Acest acord a intrat în vigoare în contextul unei relații internaționale favorabile, dar la un deceniu distanță, se constată că România și alte țări europene continuă să implementeze aceste reglementări fără a obține beneficii semnificative.
FATCA nu se limitează doar la cetățenii și rezidenții americani, ci se extinde și asupra persoanelor născute în SUA sau care au legături minime cu Statele Unite, cum ar fi un cont bancar sau o adresă. Acest lucru a generat confuzii și dificultăți pentru mulți cetățeni europeni, care au fost întrebați frecvent de băncile lor despre statutul lor de „persoane SUA” în cadrul procesului de raportare.
Legea FATCA a fost adoptată inițial în 2010, ca răspuns la scandalul de evaziune fiscală asociat cu banca elvețiană UBS. Impunerea sa la nivel global a fost realizată de administrația Obama, care a folosit atât stimulente, cât și sancțiuni. Instituțiile financiare care nu se conformează pot fi penalizate cu o reținere de 30% din plățile efectuate din SUA.
În ciuda promisiunilor inițiale de a crea o înțelegere globală privind prevenirea evaziunii fiscale, relațiile SUA cu Europa au devenit tensionate, iar efectele negative ale FATCA asupra cetățenilor europeni devin din ce în ce mai evidente. Această situație ridică întrebarea despre beneficiile reale pe care România și Europa le obțin din îndeplinirea acestor obligații fiscale impuse de SUA.
Un deceniu de colaborare fiscală în Europa sub influența SUA
Articolul discută despre impactul pe care acordurile fiscale internaționale, în special FATCA, le-au avut asupra țărilor europene, subliniind că acestea au acționat în mod constant în favoarea Statelor Unite, fără a obține beneficii evidente. De la semnarea acestor acorduri, statele Uniunii Europene au fost obligate să colaboreze cu autoritățile fiscale americane, raportând informații despre cetățenii lor.
Recent, în contextul politicilor lui Donald Trump, au apărut întrebări cu privire la viabilitatea acestor acorduri. Într-un memorandum emis de Trump, acesta a subliniat că Acordul Global privind Taxele nu va avea efect în Statele Unite, reafirmând suveranitatea economică a națiunii. Aceste acțiuni au stârnit îngrijorări în rândul oficialilor europeni, care se întreabă dacă pot conta pe sprijinul Federal Reserve în vremuri de criză, având în vedere atitudinea recentă a administrației americane față de securitatea Europei.
De asemenea, se discută despre necesitatea ca statele europene să reevalueze acordurile bilaterale FATCA, având în vedere că acestea impun o sarcină financiară semnificativă asupra instituțiilor financiare locale. În acest context, oficialii europeni ar putea lua în considerare denunțarea acestor acorduri, pentru a proteja interesele economice și fiscale ale propriilor cetățeni.
Astfel, se conturează un apel pentru o reformă în relațiile fiscale dintre Europa și Statele Unite, având în vedere că, în ultimul deceniu, Europa a acționat ca un agent al Fiscului american fără a obține avantaje reciproce.
Un deceniu de influență a Fiscului SUA în Europa
De mai bine de un deceniu, România și alte țări europene au fost implicate în implementarea reglementărilor fiscale americane, în special prin intermediul legii FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act). Această lege impune băncilor internaționale să raporteze informații detaliate despre conturile deținute de cetățenii americani, chiar și în cazul celor care locuiesc în străinătate.
Criticii FATCA subliniază că aceasta a generat o serie de probleme pentru „americanii accidentali”, persoane cu legături minime cu SUA, dar care sunt totuși considerate contribuabili de către IRS. Aceștia se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea serviciilor financiare esențiale, cum ar fi deschiderea de conturi bancare, din cauza temerilor băncilor europene de a colabora cu Fiscul american.
Estimările sugerează că numărul acestor „americani accidentali” depășea 100.000, majoritatea având venituri modeste și fără riscuri de evaziune fiscală. În plus, expații americani care locuiesc în Europa, deținători ai cetățeniei SUA, sunt de asemenea afectați de obligațiile de raportare impuse de FATCA.
La nivelul Uniunii Europene, s-au exprimat îngrijorări cu privire la legalitatea acestor reglementări, în special în contextul protecției datelor personale, conform Regulamentului GDPR. Recent, Autoritatea de Protecție a Datelor din Belgia a interzis transferul de date între autoritățile belgiene și IRS, ridicând întrebări serioase despre conformitatea FATCA cu legislația europeană.
În concluzie, în ciuda promisiunilor de reformare a legislației fiscale, impactul FATCA asupra cetățenilor americani din Europa continuă să fie o problemă nerezolvată, lăsându-i pe aceștia să efectueze „treaba Fiscului SUA” fără a beneficia de vreun avantaj.
Un deceniu de colaborare între România, Europa și Fiscul SUA
În ultimii zece ani, România și alte țări europene au acționat în conformitate cu reglementările fiscale impuse de SUA prin acordul FATCA, fără a beneficia de reciprocitate adecvată. Acordul a generat preocupări legate de confidențialitate și accesul la conturi bancare, fiind supus criticilor din partea Parlamentului European, care a cerut renegocierea acestuia în 2018. Această moțiune a subliniat că acordurile existente contravin reglementărilor GDPR și afectează drepturile cetățenilor europeni.
Deși s-au făcut apeluri pentru o reformă a acordurilor FATCA, progresele au fost limitate. Un raport din 2022 a evidențiat lipsa de acțiune din partea instituțiilor europene pentru a renegocia aceste acorduri, iar politica Comisiei Europene a fost de a lăsa responsabilitatea respectării legislației de protecție a datelor în sarcina autorităților naționale.
În plus, un proiect de lege din Congresul SUA, introdus în 2021, care viza extinderea obligațiilor de raportare pentru instituțiile financiare americane, nu a fost adoptat. Aceste evoluții sugerează o asimetrie în schimbul de informații între SUA și statele europene, ceea ce ridică întrebări cu privire la eficiența și echitatea acordurilor fiscale internaționale.
Un deceniu de FATCA în Europa: Costuri și lipsa beneficiilor
Articolul subliniază faptul că, în ultimul deceniu, România, alături de întreaga Europă, a implementat reglementările FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act) ale Statelor Unite fără a obține beneficii semnificative. Un raport recent evidențiază că nu s-au făcut progrese în direcția întăririi reciprocității în schimbul informațiilor fiscale între UE și SUA.
Documentul recomandă, ca măsură extremă, suspendarea implementării FATCA în Uniunea Europeană până la alinierea completă a acordurilor bilaterale cu legislația GDPR și îmbunătățirea schimburilor de informații fiscale. Cu toate acestea, nu s-a întreprins nimic concret în această privință.
FATCA impune costuri semnificative instituțiilor financiare europene, inclusiv celor din România, care au avertizat despre dificultățile de conformare încă de la semnarea acordurilor. De asemenea, un raport din 2022 al Trezoreriei SUA a arătat că, în primii 11 ani de aplicare, veniturile suplimentare generate de FATCA au fost de doar 14 milioane de dolari, provenind în mare parte din amenzi, în timp ce costurile asociate cu aplicarea legii au depășit 574 milioane de dolari.
Acest bilanț dezvăluie o situație paradoxală: în loc ca Bruxelles-ul să solicite reformarea sau abrogarea FATCA, absența acțiunilor concrete sugerează o neputință în a contracara un sistem care nu oferă beneficii corecte pentru statele europene implicate.
