Cum a ajuns „crocodilul teribil” un uriaș mâncător de dinozauri
Deinosuchus, cunoscut și sub numele de „crocodil teribil”, a fost una dintre cele mai mari reptile care au trăit vreodată, având dimensiuni comparabile cu un autobuz și dinți de mărimea bananelor. Această reptilă uriașă a trăit în râurile și estuarele din America de Nord acum aproximativ 75 de milioane de ani.
Craniul său era lat și lung, iar un nodul bulbos în vârful botului nu se mai întâlnește la alte specii de crocodilieni studiate. Fossilele dinozaurilor din era Cretacică, cu urme de dinți de Deinosuchus, sugerează că acesta era un prădător de top care vâna dinozauri sau se hrănea cu leșurile lor.
Un aspect remarcabil al acestui crocodilian este toleranța sa la apă sărată, ceea ce îl diferențiază de aligatorii moderni. O analiză recentă a fosilelor și a ADN-ului actual a relevat că Deinosuchus aparținea unei ramuri diferite a arborelui genealogic al crocodilienilor, având glande ce îi permiteau să supraviețuiască în medii saline.
Acest prădător uriaș a dominat ecosistemele mlăștinoase, hrănindu-se cu aproape orice creatură care îi ieșea în cale. „Nimeni nu era în siguranță în aceste mlaștini când Deinosuchus era pe aproape”, a afirmat dr. Marton Rabi, unul dintre autorii studiului. „Vorbim despre un animal absolut monstruos cu o lungime totală a corpului de aproximativ 8 metri sau mai mult”, a adăugat acesta.
Noile descoperiri arată cum Deinosuchus s-a adaptat la schimbările de mediu, devenind un prădător de temut în perioada în care nivelul mărilor și oceanelor era ridicat, beneficiind de habitatul oferit de Marele interior al Americii de Nord.
Crocodilul Teribil: Deinosuchus, Mâncătorul de Dinozauri
Strămoșii aligatorilor de astăzi erau semnificativ mai mici decât alți crocodilieni din aceeași perioadă. Cu toate acestea, aligatorii au început să crească în dimensiuni cu aproximativ 34 de milioane de ani în urmă, când clima s-a răcit și competiția dintre specii a scăzut. Deinosuchus, cunoscut ca „crocodilul teribil”, a fost unul dintre cei mai mari crocodilieni, dar nu a fost singura specie gigantică din acest grup.
Studiile arată că crocodilienii uriași au evoluat independent în medii acvatice de peste 12 ori în ultimele 120 de milioane de ani, adaptându-se la diverse schimbări climatice, inclusiv în timpul erei glaciare. Rabi confirmă că aceste specii gigantice nu au fost o raritate, având în vedere că, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost raportate specimene de crocodili de până la 7 metri lungime. Aceasta sugerează că Deinosuchus nu a fost o excepție, ci parte a unei evoluții normale a crocodilienilor în diverse perioade geologice.
