Astronomii au capturat cele mai detaliate imagini ale unei erupții solare, surprinse la lungimea de undă H-alfa (656,28 nm), ceea ce ar putea schimba modul în care înțelegem arhitectura magnetică a Soarelui și ar putea îmbunătăți prognoza vremii spațiale. Folosind Telescopul Solar Daniel K. Inouye, astronomii au obținut imagini clare ale buclelor coronale în faza de decădere a unei erupții de clasă X1.3.
Buclele coronale surprinse au avut o lățime medie de 48,2 km, unele dintre ele măsurând chiar doar 21 km, reprezentând cele mai subțiri bucle coronale observate vreodată. Această descoperire ar putea revoluționa înțelegerea scării buclelor coronale solare și modelarea erupțiilor. Buclele coronale sunt arcade de plasmă care urmează liniile câmpului magnetic solar și preced adesea erupțiile solare, care pot genera furtuni solare ce afectează infrastructura de pe Pământ.
„Este pentru prima dată când Telescopul Solar Inouye observă o erupție de clasă X”, afirmă Cole Tamburri, autorul principal al studiului. Echipa de cercetare a studiat sute de bucle extrem de subțiri, multe dintre ele având dimensiuni care se aflau la limita rezoluției telescopului. „Înainte de Inouye, doar ne puteam imagina cum arată aceste structuri. Acum le putem vedea direct”, adaugă Tamburri.
Instrumentul Visible Broadband Imager (VBI) al Telescopului Inouye a oferit detalii de peste două ori mai precise decât cele obținute anterior. Inițial, cercetătorii intenționau să studieze dinamica liniilor spectrale cromosferice, dar datele VBI au scos la iveală structuri coronale ultrafine, esențiale pentru înțelegerea complexității erupțiilor solare.
Aceste descoperiri sugerează că buclele coronale ar putea reprezenta structuri elementare, fiind blocurile fundamentale ale arhitecturii erupțiilor solare, deschizând astfel noi perspective în studiile despre Soare.
