O comedie adevărată: Asaltul Palatului Regal de către Opoziția Unită
La sfârșitul secolului al XIX-lea, scena politică din România era marcată de confruntarea dintre „Opoziția Unită” și premierul Ion C. Brătianu. Protestele de stradă au crescut în intensitate, iar unele dintre acestea au avut un caracter comic. Un exemplu notabil a fost asaltul Palatului Regal de către opozanții lui Brătianu, care a avut loc după o întrunire politică.
În ziua respectivă, participanții au decis să organizeze o manifestație în fața Palatului Regal. Cu toate acestea, situația a degenerat rapid, iar evenimentele s-au transformat într-o adevărată comedie. Constantin Argetoianu, care a fost martor la aceste evenimente, povestește cum, după intervenția brutală a poliției, mulțimea s-a îndreptat spre Palat. „La Palat, la Palat! Am luat-o cu toții la fugă, în sus spre Palat”, scrie Argetoianu în memoriile sale.
Pe măsură ce manifestanții au ajuns în curtea Palatului, gardul a cedat și strigătul „La Palat” s-a amplificat, cu zeci de voci alăturându-se. Această acțiune a fost o culminare a tensiunilor politice din acea perioadă, dar a fost, de asemenea, un moment plin de umor și absurd, reprezentând o veritabilă comedie în istoria politică a României.
Evenimentele de la Palatul Regal au fost descrise ca o comedie neprevăzută, în care Opoziția Unită a reușit să se infiltreze în interiorul acestuia, provocând o mare confuzie. Maiorul Fănuță, care și-a așezat forțele pe Calea Victoriei, a fost surprins de mulțimea care se îndrepta spre Palat, iar acesta nu a reușit să gestioneze situația. Astfel, din cauza haosului creat, manifestanții au fost împinși în interiorul Palatului, ceea ce a dus la o situație tensionată.
„Ne-am pomenit înăuntru Palatului regal spre consternarea ofițerilor”, relata Constantin Argetoianu. Cei care inițial veniseră pentru o manifestație pașnică s-au trezit într-o situație neprevăzută, strigând „jos Brătianu!” și „trăiască Opoziția Unită!”. O împinsătură mai puternică a dus la spargerea geamurilor și cedarea ușilor, iar mulțimea a intrat în anticamera regală, surprinzând pe toată lumea prezentă.
Ofițerii Palatului, mai mult din teamă decât din tact, au intervenit pentru a calma spiritele, explicând că „nu e voie”. Aceștia au reușit să îi îndemne pe manifestanți să se retragă, iar mulțimea a început să se conformeze, părăsind Palatul mai voioși decât intraseră.
Presa a interpretat a doua zi evenimentele ca fiind o adevărată răscoală, subliniind confuzia și haosul care au caracterizat momentul. Astfel, ceea ce a început ca o manifestație pașnică s-a transformat într-un episod memorabil în istoria Opoziției Unită, fiind perceput ca un „asalt” asupra Palatului Regal.
Învălmășeala de la Palatul Regal a generat o vâlvă imensă în întregul oraș, oamenii discutând despre Revoluție și ghilotină. A doua zi dimineața, ziarele au fost pline de detalii despre „răscoală”, iar „invazia Palatului Regal” a fost descrisă pe mai multe coloane, conform declarațiilor lui Constantin Argetoianu.
Acest eveniment a marcat un moment important în istoria politică a României, evidențiind tensiunile crescânde dintre Opoziția Unită și guvernarea de la acea vreme. Protestele masive au adus aproape toată populația Bucureștiului pe străzi, un fenomen fără precedent în acea perioadă.