Descoperiri neașteptate ale misiunii chineze Chang’e-6 pe Lună
O analiză recentă a solului lunar efectuată de misiunea chineză Chang’e-6 a relevat o descoperire surprinzătoare: granule minuscule de rugină de fier. Această descoperire contrazice convingerea de lungă durată că pe Lună nu există condiții de oxigen necesare pentru oxidarea fierului.
Descoperirile, publicate în revista Science Advances, provin de la o echipă de cercetare condusă de Universitatea Shandong, cu sprijin din partea Institutului de Geochimie al Academiei Chineze de Științe și al Universității Yunnan. Aceștia au identificat cristale de hematită și maghemită, forme de oxid de fier, în eșantioanele prelevate de Chang’e-6, sugerând astfel că procesele de suprafață necunoscute anterior ar fi putut afecta Luna timp de miliarde de ani.
De-a lungul decadelor, cercetătorii au fost de părere că oxizii de fier erau practic inexistenți pe Lună. Un studiu din 1971 a susținut că acești compuși nu puteau rămâne stabili pe suprafața lunară, fiind considerați rezultatul contaminării după întoarcerea eșantioanelor pe Pământ. Această ipoteză a influențat gândirea științifică timp de mai bine de 50 de ani, întărind ideea că Luna este un mediu uscat, fără posibilitatea naturală de oxidare a fierului.
Cu toate acestea, ultimele observații au început să conteste această viziune. Datele de teledetecție și analizele eșantioanelor de pe Lună au sugerat că oxidarea fierului ar putea fi mai frecventă decât se credea anterior. Începând cu 2020, au fost observate minerale de hematită la latitudini selenare înalte, iar analiza eșantioanelor Chang’e-5 din 2022 a confirmat prezența magnetitei nanofazice.
Studiind eșantioanele Chang’e-6, cercetătorii chinezi au identificat pentru prima dată granule de hematită la scară micronică, demonstrând că acești oxizi de fier sunt parte integrantă din geologia naturală a Lunii. Aceștia au dedus că mineralele de fier oxidat s-au format în breciile de sol selenar, rezultate din impacturile cu meteoriți, sugerând că evenimentele de impact masive, cum ar fi cele care au creat bazinul Polul Sud–Aitken, au fost responsabile pentru această oxidare.
Recent, o misiune chineză a făcut o descoperire surprinzătoare pe Lună, relevând că Pământul pare să mai aibă o Lună.
Această descoperire aduce noi perspective asupra cunoștințelor noastre despre satelitul natural al Pământului și provoacă întrebări cu privire la istoria și formarea lui.
