Recent, astronomii au descoperit o stea gigantă roșie, numită XX Trianguli, care prezintă un comportament haotic în ceea ce privește petele sale stelare. Acești cercetători de la Institutul Leibniz pentru Astrofizică din Potsdam și Centrul de Cercetare HUN-REN au analizat peste 2.000 de spectre de înaltă rezoluție pe parcursul a 16 ani, utilizând telescopul robotic STELLA din Tenerife.
Studiul a evidențiat că petele stelare de pe XX Trianguli sunt semnificativ mai mari decât cele ale Soarelui nostru, având dimensiuni care pot depăși întreaga sa suprafață. De fapt, steaua a fost denumită „steaua cu cele mai multe pete din cer”. Aceste pete nu urmează cicluri magnetice regulate, așa cum se întâmplă în cazul Soarelui, ceea ce sugerează o dinamică internă mult mai haotică.
„Variațiile de amplitudine mare ale strălucirii gigantei roșii XX Tri au fost observate anterior, iar aceste variații sunt cauzate de pete întunecate care devin vizibile și dispar pe măsură ce steaua se rotește în jurul axei sale în 24 de zile”, a explicat Zsolt Kővári, coautor al studiului.
Acest studiu a fost primul care a demonstrat că petele stelare extrem de mari pot provoca o mică deplasare a poziției aparente a unei stele pe cer, un fenomen care poate influența observațiile astronomice.
Descoperirea unei stele gigantice roșii cu pete uriașe
Recent, cercetătorii au identificat o stea gigantă roșie numită XX Trianguli, situată la 630 de ani-lumină de Pământ. Această stea prezintă pete care pot determina o deplasare semnificativă a fotocentrului său, cu până la 10% din raza stelei, în raport cu centrul geometric. Această deplasare se traduce printr-o variație de 24 de microsecunde de arc în poziția aparentă a stelei pe cer, echivalent cu diametrul unui fir de păr la o distanță de 1.000 de kilometri.
Deși această modificare poate părea nesemnificativă, cercetările sugerează că astfel de discrepanțe pot avea un impact major pe distanțe intergalactice. Studiul realizat are rolul de a ajuta astrofizicienii să înțeleagă mai bine comportamentul petelor stelare și dinamica internă care le generează, subliniind totodată cât de privilegiat este sistemul nostru solar, care orbitează o stea cu activitate în mare parte previzibilă.
Acest studiu a fost publicat în revista Nature Communications.
