Schimbarea conducerii Iranului: Obiectivele inițiale ale războiului din Orient
În cadrul războiului din Orient, una dintre direcțiile strategice vizate de Statele Unite și Israel a fost schimbarea conducerii Iranului. Imediat după atacurile israeliene care au dus la moartea liderului suprem iranian și a altor oficiali importanți, președintele american Donald Trump a exprimat dorința ca „cineva din interiorul” Iranului să preia conducerea.
Surse din New York Times sugerează că SUA și Israelul aveau în vedere o persoană surprinzătoare: Mahmoud Ahmadinejad, fostul președinte iranian, cunoscut pentru pozițiile sale anti-israeliene și antiamericane. Inițiativa de a-l readuce pe Ahmadinejad la putere, dezvoltată de Israel, a eșuat rapid, după ce acesta a fost rănit în prima zi a războiului printr-un atac israelian asupra reședinței sale din Teheran.
Deși a supraviețuit atacului, Ahmadinejad a devenit deziluzionat în privința planului de schimbare a regimului și nu a mai fost văzut în public de atunci. Această alegere a fost considerată neobișnuită, dat fiind că Ahmadinejad, în timpul mandatului său între 2005 și 2013, a fost un susținător fervent al programului nuclear al Iranului și a fost implicat în reprimarea disidenței interne.
Inițiativa pentru schimbarea conducerii Iranului era parte a unui plan mai amplu, elaborat de Israel, care a fost privit cu scepticism de unii oficiali americani, care considerau improbabilă readucerea lui Ahmadinejad la putere. Aceștia au subliniat că, deși Trump a clarificat obiectivele Operațiunii Epic Fury, inclusiv distrugerea capacităților nucleare ale Iranului, planul de schimbare a conducerii a fost riscant și dificil de realizat.
Schimbarea conducerii Iranului: Obiectivele războiului din Orient
În primele zile ale războiului, oficialii americani au discutat despre colaborarea cu Israelul pentru a identifica un lider pragmatic care să preia conducerea Iranului. Aceștia au susținut că există membri ai regimului iranian dispuși să colaboreze cu Statele Unite, chiar dacă nu pot fi considerați „moderați”.
Un exemplu de lider vizat a fost Mahmoud Ahmadinejad, care a intrat în conflict cu conducerea actuală a regimului, acuzându-i de corupție. Deși a fost descalificat din alegeri și a avut libertatea de mișcare restricționată, oficialii americani și israelieni îl considera pe Ahmadinejad un potențial lider al unui nou guvern în Iran. Aceasta sugerează că războiul a fost declanșat în speranța de a instala o conducere mai maleabilă la Teheran.
Donald Trump și membrii cabinetului său au afirmat că obiectivele războiului s-au concentrat pe distrugerea capacităților nucleare, balistice și militare ale Iranului. Totuși, există întrebări privind modul în care SUA și Israel au planificat să-l aducă pe Ahmadinejad la putere, în special în contextul atacului aerian care a avut loc în prima zi a războiului.
Atacul, efectuat de Forțele Aeriene Israeliene, a avut ca scop eliminarea gardienilor care îl păzeau pe Ahmadinejad, parte a unui plan de eliberare a acestuia din arestul la domiciliu. În acea zi, atacurile israeliene l-au ucis pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, și au afectat o reuniune a oficialilor iranieni, ucigând câțiva dintre cei considerați dispuși să negocieze o schimbare de guvern.
În zilele următoare, s-a raportat că Ahmadinejad a supraviețuit atacului, dar că garda sa de corp a fost ucisă. Un articol din martie, publicat de The Atlantic, sugera că fostul președinte a fost eliberat din arestul administrat de guvern în urma raidului asupra reședinței sale.
Schimbarea conducerii Iranului: Obiectivele SUA și Israel
În contextul războiului din Orient, schimbarea conducerii Iranului a fost considerată un obiectiv esențial. În această lumină, fostul președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad a fost văzut de Statele Unite ca o figură capabilă să conducă Iranul. Un colaborator al lui Ahmadinejad a declarat pentru The New York Times că americanii îl considerau pe acesta capabil să gestioneze „situația politică, socială și militară a Iranului”.
Ahmadinejad, care a avut un mandat controversat caracterizat prin politici intransigente și declarații fundamentiste, a fost comparat cu Delcy Rodriguez, care a preluat puterea în Venezuela după arestarea lui Maduro de către forțele americane. Această analogie sugerează o posibilă strategie a SUA de a promova lideri care ar putea colabora cu interesele lor în regiune.
În timpul mandatului său, Ahmadinejad a fost o figură polarizatoare, fiind subiectul unor critici în Occident din cauza declarațiilor sale controversate, inclusiv negarea Holocaustului. De asemenea, el a condus Iranul în timpul unei amplificări a îmbogățirii uraniului, o activitate care a stârnit îngrijorări internaționale cu privire la posibila dezvoltare a unui program nuclear militar.
După încheierea mandatului, Ahmadinejad s-a transformat treptat într-un critic al guvernului teocratic iranian și a încercat de mai multe ori să candideze din nou la președinție, fiind însă blocat de autoritățile iraniene. În acest context, relațiile sale cu Occidentul au devenit mai complexe, el exprimând în 2019 aprecieri pentru președintele Donald Trump și solicitând o apropiere între Iran și Statele Unite.
Astfel, strategia de schimbare a conducerii Iranului și percepția asupra lui Ahmadinejad reflectă nu doar interesele geopolitice ale SUA și Israelului, ci și dinamicile interne ale politicii iraniene.
Schimbarea conducerii Iranului: Obiectivele inițiale ale războiului din Orient
Unul dintre obiectivele fundamentale ale SUA și Israel în cadrul războiului din Orient a fost schimbarea conducerii iraniene. Conform unor oficiali israelieni din domeniul apărării, inițial, Israelul se aștepta ca războiul să se desfășoare în mai multe etape, care includeau atacuri aeriene coordonate între Statele Unite și Israel, asasinarea liderilor supremi ai Iranului și mobilizarea kurzilor pentru a lupta împotriva forțelor iraniene.
Planul israelian prevedea o combinație între campaniile de influențare desfășurate de Israel și invazia kurdă, având scopul de a genera instabilitate politică în Iran și de a crea impresia că regimul își pierde controlul. Într-o a treia etapă, se anticipa că regimul, supus unei presiuni politice intense și afectat de daunele infrastructurale, ar urma să se prăbușească, facilitând instituirea unui „guvern alternativ” propus de israelieni.
Deși campania aeriană și asasinarea liderului suprem au fost inițiate, multe dintre celelalte aspecte ale planului nu s-au realizat conform așteptărilor. O mare parte din această strategie a subestimat rezistența Iranului, dar și capacitatea Statelor Unite și a Israelului de a-și impune voința. Chiar și în contextul supraviețuirii guvernului teocratic iranian în primele luni ale conflictului, unii oficiali israelieni au continuat să creadă că schimbarea de regim la Teheran este în continuare posibilă.
David Barnea, șeful Mossadului, a subliniat în discuțiile cu colaboratorii săi că planul agenției, bazat pe experiențe anterioare de culegere de informații și operațiuni în Iran, ar fi avut șanse considerabile de succes dacă ar fi beneficiat de aprobarea necesară pentru implementare.
Schimbarea conducerii Iranului, un obiectiv al războiului din Orient
În contextul tensiunilor internaționale, schimbarea conducerii Iranului a fost identificată ca unul dintre scopurile inițiale ale războiului din Orient. Această direcție strategică a fost susținută de declarațiile oficiale ale liderilor americani, inclusiv a fostului președinte Donald Trump, care a afirmat că era „la o oră distanță de a lansa un atac asupra Iranului”.
Aceste comentarii subliniază intensitatea conflictului și preocupările SUA și Israelului în legătură cu regimul de la Teheran. Scopul declarat al acestor acțiuni a fost, de-a lungul timpului, îndepărtarea conducerii actuale a Iranului, o măsură pe care autoritățile americane și israeliene o consideră esențială pentru stabilitatea regiunii.
În acest context, întrebarea rămâne: cât mai are Teheranul până la reluarea loviturilor din partea SUA? Aceasta evidențiază o continuare a tensiunilor și a incertitudinilor în privința viitorului politic al Iranului.
