Două „super Pământuri” în apropierea lui Uranus și Neptun: O nouă descoperire
Un nou studiu sugerează că, în trecut, două „super Pământuri” au orbitat în apropierea lui Uranus și Neptun, distrugând câteva luni înainte de a dispărea complet din Sistemul Solar. Cercetătorii au realizat o analiză detaliată a peste 100 de simulări ale evoluției timpurii a sistemului nostru solar, concluzionând că ar fi putut exista două planete gigantice în regiunea exterioară, care ulterior ar fi fost ejectate în spațiul interstelar.
Studiul, condus de Matthew Clement de la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory, a utilizat simulări computerizate pentru a urmări traiectoriile planetelor gigantice și ale planetesimalelor pe parcursul a 20 de milioane de ani. Dintr-o bază de date de 100.000 de simulări, echipa a selectat 122 de scenarii care reproduc configurația actuală a planetelor gigantice, 40% dintre acestea presupunând existența a cinci planete gigantice.
Simulările au arătat că aceste planete suplimentare ar fi interacționat gravitațional cu vecinii lor, provocându-le apoi ejectarea din Sistemul Solar. Efectele asupra sateliților naturali variază în funcție de scenariul ales, evidențiind cum lunile lui Jupiter ar fi rămas stabile în prezența a două planete suplimentare, în timp ce sateliții lui Uranus ar fi suferit modificări semnificative.
Aceste descoperiri sugerează că planetele „dispărute” ar fi putut influența drastic structura sateliților, explicând anomalii precum compoziția neobișnuită a lunii Miranda, care conține o cantitate semnificativă de gheață. Această cercetare oferă o nouă perspectivă asupra evoluției Sistemului Solar și a dinamicii planetare din trecut.
Două „super Pământuri” în apropierea lui Uranus și Neptun
Cercetătorii au descoperit indicii că, în trecut, Sistemul Solar ar fi putut avea una sau două planete gigantice „pierdute” care orbitarau în apropierea lui Uranus și Neptun. Deși informațiile despre aceste lumi dispărute sunt limitate, se estimează că acestea aveau mase comparabile cu cele ale lui Neptun sau cu cele ale planetelor de tip „super-Pământ”. Această similitudine le-ar fi oferit o structură asemănătoare cu cea a lui Uranus și Neptun.
Studiile sunt în desfășurare, iar cercetătorii se concentrează în special pe sateliții lui Uranus în căutarea unor dovezi care ar putea confirma această teorie privind dinamica trecutului Sistemului Solar. Rezultatele cercetărilor au fost publicate recent în revista Icarus.
