Importanța menținerii ratingului de țară
Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului interimar Ilie Bolojan, a discutat la Digi24 despre implicațiile unei posibile degradări a ratingului de țară. Economistul a subliniat că o astfel de degradare ar putea bloca accesul României la finanțare și ar atrage dispariția investitorilor importanți.
„Este esențial să înțelegem de ce contează acest rating de investment grade, pe care România încă îl are. Mulți investitori internaționali au politici care le permit să investească doar în instrumente clasificate drept investment grade. Atunci când o țară iese din această categorie, devine invizibilă pentru investitorii care pot cumpăra doar astfel de instrumente”, a explicat Dumitru.
România are o nevoie urgentă de finanțare, fiind necesară emiterea a peste 20 de miliarde de lei datorie lunar pentru a acoperi deficitul bugetar și a refinanța obligațiile scadente. Chiar și cu un deficit în scădere față de anii anteriori, păstrarea statutului de investment grade este crucială pentru a evita o finanțare mai costisitoare și mai dificilă.
„România se află în categoria investment grade de peste 20 de ani, din 2004-2005, fără a reuși să obțină un rating superior. Chiar și în perioade favorabile, cum ar fi în 2015, agențiile de rating nu au avut încrederea necesară pentru a îmbunătăți statutul țării”, a precizat economistul.
Dumitru a adăugat că, deși există țări europene cu ratinguri mai slabe care se împrumută la dobânzi mai mici, percepția piețelor financiare joacă un rol semnificativ. Ratingurile nu se modifică frecvent, iar agențiile de rating nu reacționează rapid la deteriorarea situației fiscale.
În concluzie, păstrarea ratingului de țară este esențială pentru România, influențând nu doar capacitatea de a atrage investiții, ci și costurile de finanțare pe piețele internaționale.
Importanța menținerii ratingului de țară pentru România
Economistul Ionuț Dumitru subliniază că, deși agențiile de rating nu au retrogradat România, ci au schimbat perspectiva de la stabilă la negativă, piețele financiare au reacționat imediat, penalizând țara. Costurile de finanțare au crescut semnificativ, iar România a început să plătească dobânzi asemănătoare celor percepute pentru o țară care nu mai este considerată investment grade, în ciuda faptului că încă se află în această categorie.
Dumitru afirmă că, deși România rămâne pe radarul investitorilor mari, percepția de risc mai mare a condus la împrumuturi mai costisitoare. „Necesarul foarte mare de finanțare crește costurile împrumuturilor”, a explicat economistul. Chiar dacă România are un rating investment grade, volumul mare de împrumuturi necesare determină o creștere inevitabilă a costurilor.
În ultimii ani, România a devenit unul dintre cei mai mari emitenți de eurobonduri din Europa Centrală și de Est. O cerere de finanțare atât de mare se traduce, în mod firesc, în costuri mai ridicate. Deși datoria publică a României se situează în jurul valorii de 60% din PIB, sub media europeană de peste 90%, problema esențială rămâne capacitatea de finanțare. Sistemul bancar românesc este de aproximativ cinci ori mai mic decât media Uniunii Europene, iar activele bancare reprezintă puțin peste 50% din PIB, comparativ cu media europeană de 250% – 300% din PIB.
Astfel, o datorie publică de 60% din PIB devine mult mai greu de susținut într-o economie cu un sistem financiar atât de restrâns, ceea ce subliniază importanța menținerii ratingului de țară pentru atragerea investitorilor.
