Conservarea creierului uman vechi de 10.000 de ani
Creierul uman, deși extrem de fragil și predispus la descompunere, poate fi conservat în anumite condiții remarcabile. Arheologii și paleontologii au descoperit frecvent creieri umani vechi de până la 12.000 de ani, care s-au păstrat în morminte umede și sărace în oxigen, în timp ce restul corpului s-a descompus complet.
Cercetările recente
În 2024, Alexandra Seviour și colegii săi au analizat peste 4.000 de creieri umani din situri arheologice, descoperind că, în condiții specifice, creierul poate fi ultimul țesut moale care rezistă după moarte. Studiul a identificat peste 1.300 de cazuri în care creierul a rămas conservat, în ciuda degradării altor țesuturi.
Factorii cheie ai conservării
O echipă de cercetători din Marea Britanie și Danemarca a realizat un experiment pe 72 de șoareci, îngropând cadavrele în nisip și expunându-le la diferite nivele de umiditate și oxigen. Rezultatele au arătat că absența oxigenului este esențială pentru conservarea creierului. În medii cu oxigen, proteinele se degradează rapid, dar în condiții umede și sărace în oxigen, proteinele rezistă la descompunere.
Implicarea chimiei în conservare
Surprinzător, reacțiile chimice care contribuie de obicei la degradarea țesutului cerebral pot, în aceste condiții, să stabilizeze proteinele, permițându-le să se conserve timp de secole. Această descoperire are implicații nu doar pentru înțelegerea conservării arheologice, ci și pentru studiile din neurologie, oferind perspective asupra îmbătrânirii creierului și bolilor neurodegenerative.
Studiul a fost publicat în Journal of Proteome Research.
