Două studii dezvăluie similarități între oameni și șoareci în procesarea mirosurilor
Două studii complementare realizate la Universitatea Northwestern (SUA) și publicate în revista Science Advances au demonstrat că oamenii și șoarecii împărtășesc un sistem neuronal antic pentru colectarea informațiilor olfactive, în ciuda diferențelor semnificative în metodele de respirație ale celor două specii.
Se credea anterior că viteza diferită de respirație provoacă procese olfactive complet distincte. Totuși, cercetătorii au descoperit că șoarecii pot efectua adulmecări unice și intenționate, iar oamenii utilizează ritmuri cerebrale similare cu cele ale rozătoarelor în timpul mirosirii rapide.
Sistem neuronal comun
În primul studiu, cercetătorii au observat că șoarecii nu miros doar reflexiv, ci coordonează intenționat o singură adulmecare scurtă cu mișcarea labelor și a capului atunci când examinează hrana dorită. Această acțiune deliberată este un act voluntar de explorare senzorială, demonstrând complexitatea procesului olfactiv la șoareci.
Al doilea studiu a analizat bulbul olfactiv uman și a arătat că o singură inhalație lentă activează oscilații cerebrale de joasă frecvență, corespunzătoare frecvenței adulmecării rapide observate la rozătoare. Această corelație sugerează că inspirația umană facilitează mai multe cicluri interne de procesare a mirosului, permițând o analiză rapidă a acestuia.
Importanța descoperirilor
Înțelegerea acestui sistem olfactiv conservat evolutiv este esențială, deoarece modificările în modul de a mirosi pot fi legate de afecțiuni precum autismul, boala Alzheimer sau boala Parkinson. Aceste descoperiri contribuie la o mai bună înțelegere a funcționării normale a creierului și pot ajuta la intervenții eficiente în cazul diverselor patologii.
