Lipsa luminii naturale și riscul de demență
Un nou studiu sugerează că expunerea insuficientă la lumina soarelui ar putea reprezenta un factor de risc pentru demență mai semnificativ decât altele, cum ar fi obezitatea sau consumul de alcool. Cercetarea, publicată în revista General Psychiatry, a implicat aproape 88.000 de adulți și a fost realizată de cercetători de la Universitatea de Medicină din Guangzhou.
Studiul a monitorizat participanții timp de șapte zile folosind dispozitive purtabile cu senzori de lumină. După o perioadă medie de urmărire de 8,1 ani, 741 de persoane au dezvoltat demență. Rezultatele au arătat că cei expuși zilnic la o intensitate de lumină de peste 1.000 de lux au avut un risc cu 16% mai mic de a dezvolta boala, comparativ cu cei care au stat în spații mai întunecate.
Participanții care au petrecut cel puțin 42 de minute pe zi în lumină de cel puțin 5.000 de lux au înregistrat o reducere cu 17% a riscului de demență. Interesant este că expunerea sub acest prag a fost un predictor mai puternic al demenței decât șase factori de risc cunoscuți, inclusiv traumatismele craniene și obezitatea.
Oamenii de știință subliniază că ritmul circadian reglementat de lumina naturală afectează somnul, activitatea hormonală și funcțiile cognitive. Această asociere a fost observată în special la persoanele cu cronotip nocturn și la purtătorii variantei genetice APOE ε4, asociate cu boala Alzheimer.
Deși studiul nu demonstrează în mod direct că lumina soarelui previne demența, sugerează că un stil de viață care include mai mult timp petrecut în aer liber ar putea fi o metodă simplă și eficientă de protejare a sănătății creierului pe termen lung.
