Recent, astronomii au realizat o descoperire remarcabilă: cel mai mare jet radio observat vreodată în Universul timpuriu. Acest jet, de dimensiuni colosale, se întinde pe 200.000 de ani-lumină, având o lățime de cel puțin două ori mai mare decât Calea Lactee.
Identificarea acestui jet radio a fost posibilă prin utilizarea unei combinații de telescoape, inclusiv Low Frequency Array (LOFAR), o rețea internațională de radiotelescoape din Europa. Observațiile ulterioare în infraroșu apropiat, realizate cu spectrograful Gemini Near-Infrared (GNIRS), și cele optice efectuate cu telescopul Hobby Eberly, au oferit o imagine detaliată asupra jetului și a quasarului care îl generează.
Descoperirea jetului radio, asociat cu quasarul J1601+3102, datează dintr-o perioadă în care Universul avea mai puțin de 1,2 miliarde de ani, ceea ce reprezintă doar 9% din vârsta sa actuală. Deși masa acestui quasar este relativ mică, având 450 de milioane de mase solare, jeturile radio observate sunt asimetrice și influențate de un mediu extrem.
Anniek Gloudemans, cercetătoare postdoctorală la NOIRLab și autoare principală a studiului, subliniază că acest quasar nu dispune de o gaură neagră deosebit de masivă, sugerând că jeturi puternice pot fi generate fără a necesita o acumulare extremă de materie sau o gaură neagră de dimensiuni excepționale.
Aceste descoperiri sunt esențiale pentru înțelegerea formării primelor jeturi radio de mari dimensiuni din Univers și cum acestea au influențat evoluția galaxiilor. Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.
Astronomii descoperă cel mai mare jet radio din Universul timpuriu
Astronomii au identificat un jet radio impresionant, care se dovedește a fi cel mai mare observat vreodată în Universul timpuriu. Această descoperire subliniază puterea tehnologică a telescopului LOFAR și importanța colaborării între diferite instrumente astronomice.
Frits Sweijen, cercetător la Universitatea Durham și coautor al studiului, a afirmat: „Inițial, ne așteptam ca jetul sudic să fie doar o sursă radio neînrudită și ca majoritatea emisiei să fie redusă. A fost o surpriză când imaginea LOFAR a dezvăluit structuri radio atât de extinse și detaliate.”
Din cauza distanței sale enorme, detectarea acestui obiect la frecvențe radio mai ridicate se dovedește a fi o provocare. Aceasta evidențiază atât puterea telescopului LOFAR, cât și sinergia sa cu alte instrumente astronomice, cum ar fi Gemini North și telescopul Hobby Eberly.
Oamenii de știință continuă să investigheze quasarii radio-luminoși, precum J1601+3102, având multe întrebări despre condițiile necesare pentru formarea jeturilor radio atât de puternice și despre apariția primelor astfel de structuri în istoria Universului.
