Neft Daşları: Orașul Plutitor deasupra Mării Caspice
Neft Daşları reprezintă o rețea complexă de sonde petroliere, interconectate printr-un mozaic de poduri și conducte labirintice. Acest sistem a fost construit la 100 de kilometri de coasta Azerbaidjanului, deasupra celui mai mare lac din lume, Marea Caspică. Cunoscut sub denumirea de „Atlantida lui Stalin”, Neft Daşları este cel mai vechi complex de platforme petroliere din lume și a fost, odată, un oraș plutitor în care lucrau și locuiau peste 5.000 de oameni. Acum, însă, această construcție se prăbușește treptat în apă, ridicând semne de întrebare cu privire la un posibil dezastru ecologic, conform relatărilor recente.
Descoperirea unui Mister
Regizorul Marc Wolfensberger a auzit despre Neft Daşları pentru prima dată ca fiind o legendă. Poveștile despre acest oraș secret, cu structuri ruginite care se întind ca niște tentacule deasupra Mării Caspice, au stârnit curiozitatea multor oameni. Foarte puțini au avut ocazia să viziteze efectiv acest loc misterios. La finalul anilor ’90, Wolfensberger a reușit să ajungă acolo, confirmând astfel realitatea existenței acestui oraș plutitor. „A fost dincolo de orice văzusem până atunci”, a declarat el.
Structura și Funcționalitatea Orașului
În interiorul acestui oraș plutitor se află aproximativ 2.000 de sonde petroliere. În plus, șapte vase au fost scufundate intenționat pentru a crea un golf artificial ce protejează orașul de vânt și valuri. Pe parcursul timpului, au fost construite blocuri de apartamente pentru muncitori, iar unele persoane îi spun „a opta minune a lumii”, în timp ce alții îl denumesc „insula celor șapte vase”.
Neft Daşları a fost o bijuterie a industriei petroliere din Marea Caspică, producând aproape 180 de milioane de tone de petrol în cele 75 de ani de funcționare. În 1967, anul de vârf, orașul a atins o producție record de 7,6 milioane de tone de petrol. În afară de locuințe, aici existau și facilități precum o brutărie, un teatru cu sute de locuri, magazine, unități medicale, un teren de fotbal și un heliport, iar chiar a fost amenajat un parc cu copaci plantați pe structurile de metal.
Declinul și Viitorul Neft Daşları
Importanța complexului a scăzut în ultimele decenii, pe fondul descoperirii altor câmpuri petroliere mai mari și al fluctuațiilor prețurilor petrolului. Producția a scăzut la mai puțin de 3.000 de tone pe zi, echivalentul a aproximativ 1 milion de tone pe an. Odată cu diminuarea producției, populația orașului a scăzut, ajungând la doar 3.000 de locuitori.
Mai mult, unele poduri au cedat și s-au prăbușit în mare din cauza furtunilor, iar incidentelor de deversare de petrol și ape reziduale în Marea Caspică le-au afectat grav ecosistemul. Viitorul orașului plutitor este incert; autoritățile ar putea decide să dezasambleze complexul, un proces costisitor, sau, alternativ, să transforme rețeaua de platforme petroliere într-o stațiune turistică sau muzeu.
Atlantida lui Stalin: Un Dezastru Ecologic Imminent
Atlantida lui Stalin, un oraș plutitor abandonat, ar putea deveni un dezastru ecologic major. Deși rămâne inaccesibil pentru vizitatori, orașul continuă să producă petrol, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la impactul său asupra mediului.
Orașul plutitor a fost întotdeauna păzit de nave militare și era descris drept „o autostradă în mijlocul mării”, extinzându-se în toate direcțiile „precum o caracatiță”. În ciuda dificultăților, un filmmaker a încercat timp de opt ani să obțină permisiunea de a filma acest loc, reușind în 2008 să petreacă două săptămâni în Neft Dașları pentru a realiza documentarul „Stâncile de petrol: Orașul de deasupra mării”. În ultimele decenii, populația din acest complex a scăzut dramatic, iar anumite zone s-au scufundat în apele Mării Caspice. Totuși, sondele de țiței continuă să funcționeze, simbolizând industria petrolieră a Azerbaidjanului și contribuind la problemele ecologice globale, inclusiv încălzirea globală și scăderea nivelului apei din cel mai mare lac de pe Pământ.
Originea „Stâncilor de Petrol”
„Stâncile de petrol” își au rădăcinile în perioada sovietică, când, la sfârșitul anilor ’40, muncitorii din industria petrolieră au construit o instalație de foraj pe o mică insulă. Primul puț de explorare a fost săpat în 1949, iar în 1951 a ajuns în port primul vas încărcat cu petrol extras din Neft Dașları, marcând începutul construcției orașului plutitor.
Orașul a evoluat treptat, sprijinit pe stâlpi de metal care se extind până pe fundul mării, creând iluzia că plutește. În timp, au fost adăugate blocuri de apartamente pentru muncitori, iar rețeaua a crescut pentru a include aproape 2.000 de sonde petroliere și 340 de instalații de producție. Podurile au o lungime totală de peste 160 de kilometri, iar conductele de petrol și gaze se întind pe o distanță de 100 de kilometri.
În zonă au fost scufundate intenționat șapte vase, formând un golf artificial care protejează orașul de vânturi și valuri, în ciuda vulnerabilității sale în fața furtunilor. Orașul a evoluat pentru a include facilități precum o brutărie, un teatru cu sute de locuri, magazine, unități medicale, un teren de fotbal și un heliport, precum și un parc cu copaci plantați pe structuri de metal.
Percepții Diverse
Unii azeri consideră orașul plutitor „a opta minune a lumii”, în timp ce alții îi spun „insula celor șapte vase”. Indiferent de denumire, impactul său ecologic și semnificația sa istorică continuă să fie subiecte de dezbatere.
Atlantida lui Stalin
În anul de vârf, 1967, orașul plutitor Neft Dașları a realizat o producție impresionantă de 7,6 milioane de tone de petrol. Această bijuterie a industriei petroliere de la Marea Caspică a generat, de-a lungul celor 75 de ani de activitate, aproape 180 de milioane de tone de petrol, conform celor de la SOCAR, compania care deține și operează complexul.
De-a lungul timpului, importanța acestui complex a scăzut, pe măsură ce noi câmpuri petroliere mai mari au fost descoperite, iar fluctuațiile prețurilor petrolului au afectat producția. În prezent, nivelul de extracție a ajuns la mai puțin de 3.000 de tone pe zi, echivalentul a aproximativ 1 milion de tone pe an. Majoritatea petrolului extras din Neft Dașları este acum destinată exclusiv pieței interne.
Odată cu diminuarea producției, populația orașului a scăzut drastic, numărul locuitorilor atingând acum doar 3.000. Muncitorii își desfășoară activitatea în ture de câte 15 zile pe mare și 15 zile pe uscat. Infrastructura orașului a fost afectată de furtuni, iar unele poduri s-au prăbușit în mare. Au existat, de asemenea, incidente de deversare a petrolului în Marea Caspică, precum și scurgeri de ape uzate netratate direct în ocean.
Cum poate fi salvată Atlantida lui Stalin
În săptămâna următoare, liderii internaționali se vor reuni în Baku pentru conferința climatică COP29, unde vor discuta despre criza climatică, agravată de consumul de combustibili fosili, la doar 100 de kilometri distanță de „Atlantida lui Stalin”. Rămân întrebări majore cu privire la viitorul acestui oraș plutitor, mai ales după epuizarea rezervelor de petrol. Autoritățile ar putea lua în considerare dezasamblarea complexului, un proces costisitor, transformarea platformelor petroliere într-o stațiune turistică sau pur și simplu abandonarea acestuia, ceea ce ar putea duce la un dezastru ecologic major.
Wolfensberger sugerează că orașul plutitor ar putea deveni un muzeu, având în vedere importanța sa în explorarea petrolieră offshore. „Este, într-adevăr, leagănul acestei industrii și face parte din moștenirea noastră”, afirmă acesta. Deocamdată, Neft Dașları continuă să producă petrol, rămânând un loc inaccesibil pentru vizitatori și având un aspect din ce în ce mai ruginit, simbolizând o industrie în declin lent, dar sigur.