Atunci când carbonul este supus unor temperaturi și presiuni extreme în interiorul Pământului, acesta se cristalizează și se transformă în diamant, cel mai dur mineral natural de pe planetă. Cu toate acestea, impactul asteroizilor poate genera un material chiar mai dur decât diamantul.
Cercetările din 1891 asupra unui meteorit din Canyon Diablo, Arizona, au descoperit prezența unor „particule dure”, mai târziu identificate ca un amestec de diamant, grafit și un material nou, denumit „lonsdaleit”. Această substanță este considerată o variantă de diamant cu structură hexagonală, spre deosebire de forma cubică obișnuită a diamantelor.
Analizele recente au arătat că meteoriții pot produce diamante nanostructurate și lonsdaleit prin compresia rapidă a grafitului în timpul impactului. „Dovezile sugerează că aceste ‘diamante’ s-au format prin compresia la șoc a grafitului inițial”, a explicat echipa de cercetători. Aceștia au identificat semnătura diamantului cubic cristalin în anumite zone ale granulelor, ceea ce indică temperaturi extrem de ridicate în timpul impactului.
Lonsdaleitul și diamantele se pot forma și în spațiu, în urma coliziunilor între obiecte cosmice. O echipă de cercetători a sugerat că aceste structuri s-au format în urma unei coliziuni antice între un asteroid și o planetă pitică.
Prof. Dougal McCulloch a declarat că „există dovezi solide că s-a descoperit un nou proces de formare a lonsdaleitului și a diamantului clasic, asemănător cu procesul de depunere chimică dintr-o fază supercritică” care a avut loc în roci spațiale. Acest proces este similar cu metodele utilizate pentru a crea diamante sintetice în laborator.
Interesant este că lonsdaleitul, pe lângă faptul că este un mineral fascinant, are o rezistență la stres cu 58% mai mare decât diamantul, ceea ce îl face util în diverse aplicații, inclusiv în domeniul electronicii.
Formarea unui material mai dur decât diamantele în urma impactului asteroidic
Atunci când asteroizii lovesc Pământul, se formează un nou tip de diamant, care nu provine din condițiile extreme de căldură și presiune din interiorul planetei, ci din impactul violent al corpurilor cerești. Acest material, cunoscut sub numele de diaphit, combină proprietățile mecanice extraordinare ale diamantului cu structuri grafitice intercalate, oferind o rezistență extremă la comprimare și rupere.
Pe lângă aceste caracteristici remarcabile, cercetătorii sugerează că diaphitul ar putea prezenta și trăsături electronice valoroase. Structurile sale, cu interfețe conductoare între straturile de grafen și diamant, ar putea deschide noi căi pentru superconductivitate, transformându-l într-un material deosebit de promițător pentru aplicații în domeniul electronicii și al conductorilor.
