Bilet către Arctica: Deținuții ruși și munca forțată în contextul economiei de război
Deținuții ruși se află „într-o situație apropiată de sclavie”, conform acuzațiilor grupurilor pentru drepturile omului. În contextul unei acută lipsi de forță de muncă cauzată de războiul din Ucraina, Rusia recurge din ce în ce mai mult la utilizarea personalului încarcerat, extinzând programul de muncă forțată pentru infracțiuni minore. Un exemplu notabil este un centru minier poluat din nordul Rusiei, unde prizonierii îndeplinesc sarcini dificile și solicitante.
În acest context, Yekaterina Fatyanova, o activistă și redactor de ziar, a fost condamnată la muncă forțată pentru încălcarea legislației de cenzură și trimisă în Norilsk, un oraș cunoscut pentru istoria sa legată de lagărele de muncă forțată din perioada stalinistă. Aceasta se alătură unui număr tot mai mare de condamnați care contribuie la umplerea golurilor din forța de muncă a Rusiei, într-o perioadă de criză cronică a personalului.
Conform ministrului justiției, condamnările la muncă forțată pentru infracțiuni minore, precum furtul, au crescut de cinci ori între 2020 și 2023. Guvernul are în plan să crească numărul condamnaților care lucrează în acest sistem la 80.000, în comparație cu 15.000 în 2022. Veniturile estimate ale statului din munca deținuților sunt de aproximativ 50 de miliarde de ruble în acest an, o creștere semnificativă față de anii anteriori.
Deși guvernul susține că munca forțată este o formă mai umană de pedeapsă care contribuie la reducerea recidivismului, criticii avertizează că se observă ecouri ale trecutului în extinderea acestui sistem, mai ales în locuri precum Norilsk, care a fost construit cu ajutorul muncii forțate a deținuților sovietici.
Bilet către Arctica: Munca forțată în Rusia
În contextul războiului din Ucraina, Rusia se confruntă cu un deficit semnificativ de personal, determinat de exodul forțat al forței de muncă. Sute de mii de oameni s-au înrolat în armată sau au fugit din țară, ceea ce a afectat grav diverse sectoare economice, inclusiv producția și construcțiile.
Ca răspuns, companiile din Rusia au început să angajeze deținuți pentru a acoperi acest deficit. Potrivit surselor guvernamentale, deținuții lucrează în sectoare precum construcțiile, comerțul cu amănuntul și apărarea. De exemplu, 250 de condamnați au fost trimiși să lucreze la Uralvagonzavod, un important producător de tancuri, și retaileri precum Ozon angajează, de asemenea, deținuți ca personal de depozit.
Legislația rusă permite deducerea a până la 75% din salariul deținuților pentru a acoperi costurile de întreținere și alte plăți stabilite de instanță. Aceasta îi plasează pe condamnați într-o situație similară cu munca forțată, fără opțiunea de a-și alege angajatorul sau de a-și apăra drepturile. Potrivit avocatei Eva Levenberg, companiile aleg să utilizeze deținuți pentru a reduce costurile forței de muncă și a evita respectarea standardelor de muncă.
În orașe izolate precum Norilsk, această practică este deosebit de accentuată. Conform datelor, Norilsk avea 3.789 de locuri de muncă vacante în iulie, ceea ce subliniază nevoia urgentă de forță de muncă în regiune.
În ciuda criticilor din partea organizațiilor pentru drepturile omului, oficialii ruși continuă să promoveze munca deținuților ca o soluție viabilă pentru problemele de recrutare cu care se confruntă companiile rusești.
Bilet către Arctica: Munca forțată în Rusia și deficitul de personal
În contextul războiului din Ucraina, sistemul rus de muncă forțată devine o soluție pentru a acoperi deficitul de personal în diverse industrii. Conform unui oficial regional al penitenciarului, deschiderea unui nou centru de corecție pentru femei, cu o capacitate de 105 locuri, va „economisi resurse bugetare” și va „rezolva problemele de producție” întâmpinate de organizațiile afectate de lipsa lucrătorilor.
Deținuții care sunt condamnați la muncă forțată includ și un număr în creștere de infractori politici. Începând cu anul 2022, OVD-Info a raportat 68 de cazuri de astfel de condamnări, evidențiind utilizarea în creștere a muncii forțate ca răspuns la necesitățile economice.
Un exemplu relevant este cazul lui Fatyanova, o femeie de 38 de ani, care a fost transferată la Norilsk pentru a-și ispăși pedeapsa de doi ani de muncă forțată, după ce a publicat un articol despre războiul din Ucraina. Condamnată pentru „discreditarea forțelor armate”, Fatyanova a fost nevoită să se prezinte pentru un zbor către Norilsk, un oraș cunoscut pentru condițiile meteorologice extrem de dificile, cu temperaturi care scad sub -50 de grade Celsius pe timpul iernii.
La sosirea în Norilsk, Fatyanova a fost supusă perchezițiilor și a fost încorporată într-un regim strict de muncă forțată, care include un program zilnic riguros. Aceasta evidențiază modul în care sistemul penitenciar din Rusia contribuie la satisfacerea nevoilor economice ale țării, în timp ce drepturile deținuților sunt adesea ignorate.
Concluzie
Sistemul de muncă forțată din Rusia, alimentat de necesitățile economice generate de conflictul militar, ridică întrebări serioase cu privire la drepturile omului și la etica utilizării deținuților pentru a acoperi deficitul de personal în industrie. Cazuri precum cel al lui Fatyanova subliniază impactul profund al acestui sistem asupra vieților individuale și societății în ansamblu.
Bilet către Arctica: Muncă forțată în sistemul penitenciar rus
În interiorul sistemului rus de muncă forțată, deținuții contribuie la acoperirea deficitului de personal din economia sever afectată de război. Un exemplu este Fatyanova, care lucrează ca femeie de serviciu pentru compania Service-Partner Taymyr, angajată în unități industriale din apropierea gigantului minier Nornickel, lider mondial în producția de paladiu și nichel.
Fatyanova a menționat că programul de muncă este extrem de solicitant, având de parcurs o distanță considerabilă pentru a ajunge la locul de muncă, unde lucrează opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Munca sa include curățarea dormitoarelor, toaletelor și altor spații comune, un efort fizic semnificativ.
Cu toate acestea, Fatyanova a raportat că se confruntă cu hărțuieli din partea supraveghetorilor, mai ales din cauza statutului său de prizonier politic, ceea ce o face să se teamă pentru sănătatea și siguranța ei. Amenințările cu măsuri disciplinare pentru încălcări minore, în timp ce altora li se permit aceleași comportamente, subliniază inegalitatea din cadrul sistemului. Deși a încercat să atragă atenția asupra dificultăților cu care se confruntă prizonierii politici, serviciul penitenciar a respins plângerile ei, afirmând că nu există dovezi ale amenințărilor la adresa siguranței sale.
Fatyanova speră ca expunerea situației sale să conducă la o reformă a dreptului penal rus și la o mai bună conștientizare a condițiilor de muncă ale deținuților.
