Cercetătorii de la Universitatea din Danemarca de Sud și Centrul pentru Cercetarea Izotopilor (Țările de Jos) au identificat un fenomen surprinzător la scheletele descoperite în mănăstiri medievale din Danemarca. Aceste rămășițe par a fi cu decenii sau chiar secole mai vechi decât clădirile în care au fost înhumate.
Într-un articol științific, oamenii de știință avertizează asupra unei posibile erori în datarea rămășițelor umane medievale, legată de metoda datării cu radiocarbon. Aceasta poate determina vârsta oaselor și a artefactelor cu o vechime de până la aproximativ 50.000 de ani, folosind nivelurile de carbon-14 rămase în rămășițe.
Cu toate acestea, metoda poate genera rezultate eronate în cazul persoanelor care consumau frecvent pește. Fenomenul, cunoscut sub numele de efect de rezervor, apare din cauza proporțiilor diferite de izotopi de carbon din apă. Peștii care trăiesc în ape dulci pot conține mai puțin carbon-14, ceea ce poate determina o estimare greșită a vârstei oaselor, făcându-le să pară cu sute de ani mai vechi decât sunt în realitate.
Un exemplu relevant este un schelet descoperit în orașul Svendborg, care fusese datat între anii 1100 și 1155, deși mănăstirea în care a fost înhumat a fost construită abia în 1236. Un alt schelet din Viborg a fost datat cel târziu din anul 976, cu peste un secol înainte de ridicarea mănăstirii respective.
Cercetătorii suspectează că alimentația ar putea explica aceste discrepanțe, având în vedere că, în perioada medievală, consumul de carne era restricționat, dar peștele era permis și uneori considerat un aliment de lux. Măsurând nivelurile de azot-15 din oase, echipa a descoperit valori ridicate, susținând astfel ipoteza unei diete bogate în pește.
Acest fenomen nu este specific doar Danemarcei; cercetătorii au observat discrepanțe similare în alte regiuni, inclusiv în cazul unui sit din Epoca de Piatră din Balcani, unde oasele umane par cu până la 500 de ani mai vechi decât artefactele asociate.
Cercetătorii au realizat o descoperire surprinzătoare în legătură cu scheletele descoperite în Danemarca, care ridică întrebări cu privire la dieta oamenilor din perioada medievală. Analizând oasele, oamenii de știință au observat o diferență semnificativă între nivelurile de azot-15 din oasele umane și cele ale animalelor, deși ambele categorii ar trebui să aibă o vechime similară. Această discrepanță sugerează că oamenii consumau pește, în timp ce animalele nu.
Pentru a obține estimări mai precise ale datării cu radiocarbon, cercetătorii recomandă măsurarea nivelului de azot-15 în oasele din perioada medievală. Dacă valorile sunt ridicate, se pot utiliza modele speciale pentru corectarea datării, ceea ce ar putea oferi noi perspective asupra obiceiurilor alimentare ale populațiilor din acea epocă.
Articolul științific care detaliază aceste descoperiri a fost publicat în revista npj Heritage Science.