Religia ca Armă în Conflictul din Ucraina
Religia se dovedește a fi un instrument puternic în mâinile rușilor care au inițiat conflictul în Ucraina. Ortodoxia este utilizată în scopuri manipulative, iar ucrainenii își protejează populația și în acest context. Din perspectiva Moscovei, statul ucrainean, poporul ucrainean și o biserică ortodoxă independentă nu au dreptul să existe. Atacul asupra libertății religioase este o tactică folosită de ruși prin războaie hibride și împotriva altor state din regiune. Această situație a fost discutată de Viktor Yelensky, reprezentantul Kievului pentru probleme religioase și etnice, într-o recentă ediție a emisiunii „Pașaport diplomatic”.
Influența Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina
În cadrul emisiunii, Cristina Cileacu l-a primit pe Victor Yelensky, șeful Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Politică Etnică și Libertate de Conștiință, care a subliniat influența considerabilă a bisericii în regiune. În special, în Ucraina, biserica ucraineană aspiră la autocefalie, dorind să se desprindă de Biserica Ortodoxă Rusă. Totuși, aceasta din urmă continuă să exercite presiuni asupra ucrainenilor în ceea ce privește modul lor de a se ruga și apartenența religioasă.
Yelensky a explicat că, deși Biserica Moscovei își menține o anumită influență, aceasta a suferit pierderi semnificative. Zeci de mii de preoți au declarat că nu mai pot predica în numele patriarhului Kirill, considerând că acesta și-a pierdut capitalul moral. De asemenea, el a menționat afirmațiile controversate ale patriarhului, inclusiv ideea că soldații ruși care mor pe câmpul de luptă vor avea parte de viață veșnică, o concepție asemănătoare cu cea a jihadiștilor islamici.
Reacția Preoților Ucraineni
În acest context, 400 de preoți, conduși de doi mitropoliți ai Bisericii Ortodoxe Ucraineană sub Patriarhia Moscovei, au solicitat liderului bisericii să convoace un sinod și să rupă legăturile cu Moscova. Această acțiune reflectă dorința de a se distanța de influența rusă și de a promova o identitate religioasă distinctă.
Propaganda și Manipularea Religioasă
Yelensky a subliniat că influența Bisericii Moscovei nu provine dintr-o voință divină, ci este rezultatul unei îndelungate campanii de manipulare și demonizare a Occidentului și a altor confesiuni religioase. Modelul ortodox promovat de Moscova este considerat de ei ca fiind singurul valid, în timp ce alte tradiții ortodoxe, cum ar fi cele grecești sau armenești, sunt percepute ca fiind suspecte.
În concluzie, Biserica Ortodoxă Ucraineană continuă să facă eforturi pentru a se distanța de Patriarhia Moscovei, demonstrând astfel dorința de independență și de afirmare a identității naționale în fața presiunilor externe.
Relația Ucrainei cu Biserica Ortodoxă Rusă
Statul ucrainean nu își propune să schimbe calendarul liturgic sau obiceiurile religioase, nu dorește să facă parte dintr-o altă confesiune și nici să se autoproclame autocefal, ci își dorește doar să rupă legăturile cu Patriarhia Moscovei. Aceasta este o chestiune extrem de importantă pentru noi. În urmă cu două luni, parlamentul a adoptat o lege care vizează întărirea și apărarea ordinii constituționale în ceea ce privește activitatea organizațiilor religioase. Conform acestei legi, activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse este interzisă în Ucraina, conform unei rezoluții a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care subliniază că regimul lui Putin nu este binevenit pe teritoriul nostru.
Impactul războiului asupra comunității religioase
În Ucraina, preoții predică atât în limba română, cât și în slavonă veche. Există doar patru parohii în apropiere de Odesa care sunt sub incidența Bisericii Ucraineană. Restul preoților care folosesc limba română preferă să rămână în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. În calitate de expert în religie, care credeți că este motivația lor?
Victor Yelensky: Motivul principal este dat de mai mulți factori, printre care se numără tradiția și inerția. Totuși, am încercat să propunem o soluție la această problemă. În cadrul Bisericii Ortodoxe Române există un vicariat ucrainean, care este subordonat Patriarhului Bucureștiului. Propunerea noastră este de a crea un vicariat pentru minoritățile naționale române, cu sediul la Cernăuți sau Odesa, sub autoritatea Mitropolitului Kievului. Astfel, garantăm că persoanele din minoritățile naționale române vor avea toate oportunitățile de a-și păstra obiceiurile liturgice și limba română în predici, precum și de a dezvolta o relație strânsă cu Biserica Română.
Recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei
Este esențial ca Biserica Ortodoxă Română să recunoască Biserica Ortodoxă a Ucrainei. În istorie, națiunile cu majoritate ortodoxă, odată ce își câștigau independența, au solicitat Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului binecuvântarea pentru autocefalie. Aceste cazuri au fost întâlnite în Serbia, România, Georgia, Albania, Cehia, Slovacia, Polonia și chiar în relația cu Biserica Moscovei. De exemplu, în 2019, Patriarhul Ecumenic a acordat autocefalia Bisericii Ucrainene. De asemenea, Biserica Alexandriei și Biserica Ciprului au recunoscut Biserica Ucraineană. Considerăm că acum este momentul ca Biserica Ortodoxă Română să facă același lucru, consolidând astfel relațiile inter-biserice la nivelul relațiilor dintre statele noastre.
Semnele unei misiuni de succes
În ceea ce privește vizita în România, în cadrul căreia realizăm acest interviu la București, am avut numeroase întâlniri și urmează să avem și altele. Misiunea noastră este una de succes, iar semnele încurajatoare sunt evidente.
Victor Yelensky despre Ortodoxie și Identitatea Etnică în Ucraina
Victor Yelensky a declarat că se află într-un proces continuu, recunoscând că nu este ușor. Deși a întâmpinat atât semne promițătoare, cât și provocări, el rămâne optimist, subliniind că, în calitate de creștin, este important să păstreze o atitudine pozitivă.
Despre Preoții care Slujesc în Limba Română
Cristina Cileacu a întrebat despre motivele pentru care preoții care slujesc în limba română în Ucraina preferă să nu fie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Yelensky a explicat că există diverse motive, inclusiv influențe conservatoare și superstiții persistente în rândul unor preoți, care pot proveni din tradițiile Bisericii Ortodoxe Ruse. El a subliniat necesitatea de a le reaminti acestora că ortodoxia este, în primul rând, o formă de creștinism, iar ortodoxul trebuie să își păstreze identitatea de creștin înainte de a se defini prin apartenența la o anumită confesiune.
Ortodoxia ca Religie a Libertății
Yelensky a evidențiat că ortodoxia reprezintă o religie a demnității umane și a iubirii, îndepărtându-se de ideile tribale. El a menționat că, atunci când Patriarhul de la Constantinopol a emis „Tomosul Sinodal” pentru recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, aceasta a fost o binecuvântare nu doar pentru etnicii ucraineni, ci pentru toți cei care trăiesc în Ucraina, inclusiv românii și găgăuzii.
Identitatea Etnică în Contextul Agresiuni Rusești
Yelensky a subliniat importanța păstrării identității etnice și culturale în fața agresiunii rusești. El a menționat că soldații de pe linia frontului folosesc porecle legate de originea lor etnică, demonstrând diversitatea națiunii ucrainene. Potrivit acestuia, eforturile inamicului de a diviza națiunea ucraineană pe baze etnice au eșuat, la fel ca și încercările de a crea o a cincea coloană prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ucraineană a Patriarhiei Moscovei.
Libertatea Religioasă și Biserica Ortodoxă Rusă
Yelensky a subliniat că libertatea religioasă a fost grav afectată în contextul invaziei ruse, menționând că Biserica Ortodoxă Rusă a sprijinit ocuparea rusă, care a dus la moartea a peste 40 de lideri religioși și la distrugerea a mai mult de 630 de clădiri sacre din Ucraina. El a denunțat utilizarea religiei ca armă politică, afirmând că cei care ajută Ucraina contribuie de fapt la restabilirea libertății religioase în țară.
Concluzie
Yelensky a reafirmat că, în ciuda dificultăților întâmpinate, eforturile de a promova libertatea religioasă și de a păstra identitatea etnică în Ucraina continuă să fie priorități esențiale în fața provocărilor actuale.
Reflecții asupra creștinismului și utilizarea sa în conflicte
Discuția despre natura creștinismului și despre impactul acestuia în societate este una complexă și veche de două milenii. Există voci care susțin că suntem încă la începuturile creștinismului, în timp ce altele afirmă că era creștină s-a încheiat. Totuși, în timpul războiului, am fost martor la nenumărate acte de sacrificiu și altruism, atât în Ucraina, cât și în alte părți ale lumii, precum Africa, Europa și Asia.
Conform sociologului american Pitirim Sorokin, în perioade de criză, oamenii tind să reacționeze extrem, manifestându-se atât în moduri morale înalte, cât și în cele mai josnice. Această dualitate devine evidentă în timpul conflictelor, unde putem observa exemple de sacrificii impresionante, dar și comportamente condamnabile.
Relațiile dintre români și ucraineni
În ceea ce privește situația românilor din Ucraina, este important de menționat că, înainte de declanșarea războiului, relațiile dintre români și ucraineni erau tensionate. A existat o serie de probleme legate de minoritatea română din Ucraina. Cu toate acestea, în prezent, relațiile dintre cele două națiuni sunt, fără îndoială, la un nivel istoric ridicat.
Referitor la drepturile minorităților naționale române, Ucraina a făcut progrese semnificative. În prezent, există 59 de școli care oferă educație integral în limba română, precum și 33 de școli cu un curriculum mixt, în limba ucraineană și română. Statul ucrainean furnizează manuale de studiu în diverse discipline, inclusiv pentru limba și literatura română.
În ultimii doi ani, s-au făcut pași decisivi pentru a îmbunătăți situația minorităților, iar Consiliul Minorităților Naționale, înființat prin lege, include acum 18 minorități, inclusiv pe cea română.
Concluzie
În concluzie, relațiile româno-ucrainene s-au îmbunătățit semnificativ, iar eforturile de a sprijini drepturile minorităților continuă să fie o prioritate pentru Ucraina. Este esențial să recunoaștem aceste dezvoltări și să continuăm dialogul constructiv pentru a consolida legăturile dintre popoare.
