Aparatele RMN, esențiale în diagnosticarea medicală și cercetarea științifică, utilizează principii de fizică pentru a crea imagini detaliate ale interiorului corpului. Aceste dispozitive funcționează fără a folosi radiații ionizante, cum ar fi razele X, datorită tehnologiei bazate pe rezonanța magnetică nucleară.
Cei mai mulți dintre noi știu că RMN-urile implică câmpuri magnetice intense, dar modul în care aceste câmpuri creează imagini detaliate nu este întotdeauna evident. Răspunsul se află în proprietatea numită „spin” a protonilor, care le conferă un moment magnetic. Într-un câmp magnetic puternic, acești protoni se aliniază cu direcția câmpului, schimbându-și orientarea, dar nu se deplasează fizic.
Ulterior, undele radio de mare intensitate pot modifica orientarea acestor momente magnetice, oferind energie protonilor. Când undele radio sunt oprite, protonii revin la orientarea inițială, eliberând energia sub formă de unde radio, care sunt detectate de aparat. Această reacție diferă între atomii de hidrogen și protonii din alte tipuri de atomi, permițând RMN-ului să identifice distribuția hidrogenului în corp, adică apa și grăsimea. Această caracteristică este crucială, deoarece distribuția hidrogenului variază între țesuturile sănătoase și cele tumorale, facilitând astfel identificarea anomaliilor.
În anumite cazuri, se pot utiliza substanțe de contrast, precum gadoliniumul, pentru a îmbunătăți claritatea imaginilor prin accelerarea alinierii spinului protonilor. Aceste substanțe sunt administrate intravenos doar atunci când este necesar.
În comparație cu tomografiile computerizate, care folosesc raze X și pot prezenta riscuri, RMN-urile sunt considerate a fi mult mai sigure. Cu toate acestea, există câteva excepții importante, cum ar fi obiectele din metal feromagnetic care pot deveni periculoase în câmpul magnetic și anumite dispozitive medicale vechi, precum pacemakerele, care pot ceda. De asemenea, persoanele cu claustrofobie pot simți disconfort din cauza spațiului restrâns și a zgomotului generat de aparat.
Majoritatea aparatelor RMN utilizează magneți superconductori care funcționează la temperaturi extrem de scăzute, sub 9 Kelvin, ceea ce necesită utilizarea heliului lichid. Deși heliul este un element comun în Univers, pe Pământ este rar, deoarece nu reacționează chimic.
Aparatele de rezonanță magnetică nucleară (RMN) utilizează un câmp magnetic puternic și unde de radiofrecvență pentru a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor din interiorul corpului uman. Acest proces este non-invaziv și nu implică radiații ionizante, ceea ce îl face o metodă preferată în diagnosticarea diverselor afecțiuni.
Una dintre provocările actuale în funcționarea aparatelor RMN este dependența de heliu, un gaz esențial pentru răcirea magnetului superconductiv folosit în aceste dispozitive. Deși rezervele de heliu ar putea susține RMN-urile din întreaga lume timp de mii de ani, risipa acestuia în alte domenii, cum ar fi baloanele, poate afecta viitorul tehnologiei medicale.
În căutarea unor soluții alternative, cercetătorii dezvoltă aparate RMN care utilizează magneți permanenți. Aceste aparate nu necesită heliu și, deși oferă o rezoluție mai slabă, sunt mai silențioase și mai puțin claustrofobe, fiind mai potrivite pentru anumite categorii de pacienți.