Tehnologia de detectare a lansărilor de rachete balistice în SUA
Statele Unite dispun de o rețea complexă de senzori capabili să reperce, urmărească și identifice lansările de rachete balistice, inclusiv recentul atac rusesc asupra Ucrainei. Acest sistem, care își are originile în perioada Războiului Rece, a fost îmbunătățit de-a lungul anilor, devenind o rețea globală extrem de eficientă, conform informațiilor disponibile.
Sateliții SBIRS și funcționarea lor
În prezent, șase sateliți, denumiți SBIRS (sistem spațial cu infraroșu), dezvoltați de Lockheed Martin și Northrop Grumman, se află pe orbită geostaționară în jurul Pământului, având rolul de a captura semnături de lansare. Acești sateliți, împreună cu o rețea de sateliți mai mici, utilizează o varietate de senzori pentru a detecta lansările de rachete balistice în timp real, indiferent de tipul acestora, de la rachete mai simple, precum cele Scud, până la rachete balistice intercontinentale (ICBM).
Tehnologia de detectare și analiza datelor
William Alberque, expert la Centrul Henry L. Stimson, explică cum combinația dintre video, tehnologia cu infraroșu și radarele cu deschidere sintetică permite o procesare rapidă a datelor. Aceasta oferă informații detaliate despre lansările de rachete, inclusiv tipul, unghiul de lansare, azimutul, altitudinea maximă, viteza și dimensiunile acestora.
Senzorii de la sol și colaborarea interinstituțională
Printre senzorii utilizați se numără radarele masive de avertizare timpurie, amplasate în Statele Unite, Canada și Regatul Unit. Aceste sisteme colaborează cu sateliții pentru a oferi o imagine de ansamblu completă asupra amenințărilor cu rachete. Diverse agenții guvernamentale americane, cum ar fi Agenția Națională de Informații Geospațiale și Comandamentul Strategic al SUA, participă la acest proces, iar unitățile militare regionale pot fi implicate și ele.
Automatizarea notificărilor de lansare
Unele lansări pot fi detectate automat, în special cele ale rachetelor cu rază scurtă de acțiune, care nu constituie o amenințare. Alertele pentru rachetele cu rază lungă de acțiune sau care reprezintă un risc direct necesită, însă, o analiză umană detaliată și decizii strategice. În cazul recentului atac cu rachete asupra orașului Dnipro din Ucraina, nu au existat indicații de posibile atacuri nucleare, deoarece nu s-au observat mișcări neobișnuite ale focoaselor nucleare sau activități suspecte ale Ministerului Apărării din Rusia.
Originea sistemelor de avertizare timpurie
Conceptul sistemelor de avertizare timpurie a fost introdus în anii 1950, inițial pentru a detecta formațiunile de bombardiere, iar ulterior s-a extins pentru a include tehnologia de detectare a rachetelor. Primele sisteme utilizau radare de mari dimensiuni pentru a identifica rachetele în zbor, punând astfel bazele unui sistem de apărare sofisticat.
Proiectul Next Generation Overhead Persistent Infrared (Next-Gen OPIR)
Space Force a demarat un program ambițios de aproape 15 miliarde de dolari dedicat dezvoltării unor sateliți avansați pentru avertizare timpurie, cunoscut sub denumirea de Next Generation Overhead Persistent Infrared (Next-Gen OPIR). Acest sistem va include sateliți geostaționari, primul dintre ei fiind programat pentru livrare în anul 2025.
În plus, programul preconizează și lansarea de sateliți cu orbită polară, care sunt planificați să fie operaționali în 2028. Aceste inițiative sunt parte integrantă a sistemelor de apărare, care au fost asociate în trecut cu interceptoare dotate cu focoase nucleare.
