Anestezia generală este utilizată în milioane de intervenții chirurgicale anual, dar mecanismul prin care medicamentele anestezice opresc temporar conștiința rămâne parțial neînțeles. Studiile recente oferă indicii despre funcționarea creierului și despre natura conștiinței.
De la introducerea anestezicelor generale în 1846, medicina a evoluat semnificativ. Există acum diverse substanțe capabile să inducă inconștiența, precum xenonul și propofolul. Deși aceste medicamente au structuri chimice diferite, ele afectează comunicarea între celulele nervoase. Scanările cerebrale demonstrează o scădere generală a activității cerebrale, dar cercetătorii continuă să investigheze ce anume provoacă pierderea conștiinței.
Rolul talamusului și cortexului cerebral
Unul dintre centrele studiate este talamusul, o regiune profundă a creierului implicată în starea de veghe și somn. Profesorul Nick Franks de la Imperial College London a explicat că stimularea unei zone precise a talamusului poate trezi un animal anesteziat. Cortexul cerebral, responsabil pentru procesele cognitive complexe, joacă de asemenea un rol crucial, alături de alte regiuni cerebrale.
Conștiința intermediară
Anestezia ridică întrebarea dacă există o stare intermediară între conștiență și inconștiență. Aproximativ 1 din 15.000 de pacienți își amintește detalii din timpul intervenției, un fenomen cunoscut sub numele de conștientizare accidentală. Anestezistul Jaideep Pandit sugerează că acești pacienți ar putea experimenta o „a treia stare” de conștiință.
Într-un experiment, pacienții au fost anesteziați, dar au putut să-și miște mâinile datorită unui garou care a împiedicat relaxantul muscular să ajungă la antebraț. Aproximativ o treime dintre aceștia au reușit să reacționeze la comenzi, deși nu arătau semne evidente de conștiență.
Conștiința și rețelele cerebrale
Cercetătorii, inclusiv neurocercetătorul Andrea Luppi de la Universitatea Cambridge, investighează de ce experiența conștientă variază atât de mult între indivizi. Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională arată că, în timpul anesteziei, activitatea cerebrală devine mai uniformă între indivizi, sugerând că conștiința nu provine dintr-o singură regiune, ci din coordonarea între mai multe zone cerebrale. Profesorul Boris Heifets de la Universitatea Stanford afirmă că înțelegerea noastră despre conștiință este încă rudimentară.
