De ce plătim energie scumpă într-o țară bogată în resurse?
România dispune de hidrocentrale, reactoare nucleare și alte capacități de producție care pot furniza energie electrică la costuri relativ reduse. Cu toate acestea, avantajele acestor resurse nu se reflectă automat în facturile consumatorilor. Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, afirmă că una dintre explicațiile acestei situații este reorganizarea sistemului energetic național începând cu anii 2000.
Într-o analiză a formării prețurilor la electricitate, specialistul subliniază că separarea producătorilor în companii distincte, în funcție de sursa de energie utilizată, a dus la interese comerciale diferite și a limitat capacitatea de optimizare a costurilor în cadrul întregului sistem. „Prin fragmentare, această complementaritate tehnică a fost însoțită de o separare a intereselor economice. Fiecare companie urmărește propriile venituri, propriul profit și propriile investiții,” explică Dumitru Chisăliță.
Potrivit acestuia, reorganizarea fostului sistem integrat, inclusiv restructurarea CONEL din anul 2000, a determinat separarea producției hidro și termo în societăți independente, fiecare având obiective economice proprii. Această organizare a făcut ca avantajele producției ieftine să nu mai fie transferate automat către consumatori.
„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor. O reformă trebuie judecată și prin capacitatea ei de a transforma resursele țării în energie accesibilă și competitivitate economică,” adaugă Chisăliță. „Altfel, avem producție ieftină, companii profitabile și consumatori care continuă să cumpere scump.”
Mecanismul european de formare a prețurilor
Un alt aspect important evidențiat în analiză este mecanismul european de formare a prețurilor, cunoscut drept „ordonanța de merit”. În acest sistem, producătorii sunt selectați în funcție de ofertele de preț, iar prețul de tranzacționare în anumite segmente ale pieței este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii.
Astfel, energia produsă la costuri reduse poate fi remunerată la același preț cu energia provenită din centrale mai costisitoare, atunci când acestea sunt necesare pentru a acoperi consumul. Dumitru Chisăliță oferă un exemplu: „Dacă consumatorii au nevoie de 100 MWh de energie electrică și centralele fotovoltaice și hidro pot furniza doar 80 MWh, va trebui să cumpărăm și de la o centrală pe gaze, care cere un preț mai mare.”
În acest scenariu, prețul stabilit pentru întreaga cantitate tranzacționată ajunge la 180 euro/MWh, deși majoritatea energiei a fost oferită la prețuri mult mai mici. „Regula ‘Ordinului de merit’ este că toți producătorii ale căror oferte sunt acceptate primesc prețul ultimei oferte, adică 180 euro/MWh,” explică Chisăliță, evidențiind cum acest mecanism contribuie la formarea prețurilor mari pe piață.
De ce plătim energie scumpă într-o țară bogată în resurse?
Asociația Energia Inteligentă (AEI) aduce în discuție costurile ridicate ale energiei în România, o țară bogată în resurse energetice. Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, subliniază că factura finală a consumatorului este influențată nu doar de prețul marginal, ci și de contractele de furnizare, tarifele de rețea și diverse taxe.
Impactul fragmentării sistemului energetic
Chisăliță afirmă că fragmentarea producției energetice a afectat negativ planificarea investițiilor și utilizarea eficientă a resurselor. Fiecare companie își optimizează profitul și planurile de investiții, dar acest lucru duce la o lipsă de coordonare în optimizarea întregului sistem energetic național. Astfel, în locul unei planificări integrate, se conturează o sumă de interese comerciale adesea divergente.
Reevaluarea reformelor energetice
În opinia AEI, România ar trebui să reevalueze rezultatele reformelor energetice implementate în urmă cu peste două decenii. Chisăliță afirmă că întrebarea esențială nu este dacă piața trebuie să existe, ci dacă structura creată a servit interesul public sau a generat efecte secundare neprevăzute.
Confuzia între concurență și fragmentare
Dumitru Chisăliță concluzionează că problema principală nu a fost liberalizarea pieței energiei, ci modul în care România a organizat producția și a separat interesele economice ale companiilor. El consideră că cea mai mare greșeală a reformei energetice din anii 2000 a fost confuzia între concurență și fragmentare, dar și între optimizarea costurilor printr-un mix energetic echilibrat și ordinea de merit.
