Descoperiri surprinzătoare din Pompei: ADN-ul schimbă interpretările istorice
Când o erupție vulcanică a devastat orașul antic Pompei, ultimele clipe disperate ale locuitorilor săi au fost conservate în piatră timp de secole. Mulajele de ipsos realizate ulterior în locurile unde erupția a acoperit corpurile au stârnit numeroase povești, inclusiv cele care sugerează că o mamă își ține în brațe copilul sau că două femei se îmbrățișează în momentele finale. Însă, noi dovezi ADN sugerează că aceste interpretări, care au predominat timp de mulți ani, sunt eronate și că percepția asupra lumii antice a fost influențată de perspectivele moderne, conform cercetărilor recente.
Noua cercetare și revelațiile sale
Alissa Mittnik de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania a declarat: „Am reușit să contestăm anumite narațiuni anterioare legate de modul în care acești indivizi au fost găsiți unul în raport cu celălalt”. Aceasta deschide ușa pentru noi interpretări cu privire la identitatea acestor persoane. Studiile au arătat că persoana considerată a fi mama era, de fapt, un bărbat fără legătură cu copilul, iar cel puțin una dintre cele două persoane îmbrățișate, despre care s-a crezut multă vreme că erau surori sau mamă și fiică, era tot bărbat.
Publicarea rezultatelor
Cercetarea a fost publicată recent în revista Current Biology, iar autorii au subliniat că sexul indivizilor și relațiile familiale nu corespund interpretărilor tradiționale. „Presupunerile moderne despre comportamentele de gen s-ar putea să nu fie lentile fiabile prin care să privim datele din trecut”, au adăugat aceștia. Profesorul David Reich, unul dintre autorii studiului, a menționat: „Rezultatele genetice ne fac să reflectăm asupra riscurilor de a crea povești despre relațiile de gen și de familie în societățile din trecut, bazându-ne pe așteptările actuale”.
Metodologia cercetării
Echipa de cercetare, care include și oameni de știință de la Universitatea Harvard și Universitatea Florența din Italia, a analizat material genetic conservat timp de aproape două milenii. După erupția Muntelui Vezuviu în 79 d.Hr., cadavrele îngropate sub cenușă s-au descompus, lăsând goluri în locul acestora. La sfârșitul anilor 1800, au fost create mulaje din aceste goluri.
Cercetătorii s-au concentrat pe 14 mulaje aflate în curs de restaurare, extrăgând ADN din rămășițele scheletice amestecate cu acestea. Scopul era de a determina sexul, ascendența și relațiile genetice dintre victime. În „casa brățării de aur”, unde au fost găsite presupusa mamă și copilul ei, dovezile ADN au arătat că toți cei patru indivizi erau bărbați și nu erau înrudiți între ei, contrazicând astfel narațiunile anterioare.
Povestea diversității în Pompei
Recent, cercetătorii au declarat că narațiunea vehiculată de mult timp despre cetățenii din Pompei este incorectă. Aceștia au confirmat că locuitorii orașului proveneau din medii variate, dar majoritatea erau descendenți ai imigranților din estul Mediteranei. Această descoperire subliniază un model extins de circulație și schimb cultural care exista în cadrul Imperiului Roman. Pompei este situat la aproximativ 241 de kilometri de Roma.
Studiul ADN-ului antic
Studiul se bazează pe cercetările din 2022, când oamenii de știință au reușit pentru prima dată să secvențieze genomul unei victime din Pompei. Aceasta a demonstrat posibilitatea recuperării ADN-ului antic din rămășițele umane care au supraviețuit erupției vulcanice. Aceste date genetice contribuie la formarea unei imagini mai precise despre modul în care oamenii trăiau în trecutul îndepărtat.
Descoperiri recente la Pompei
În luna august, arheologii au anunțat descoperirea rămășițelor a două victime – un bărbat și o femeie, care au fost găsiți în ceea ce se crede că a fost dormitorul casei lor. Aceștia au rămas blocați în timp ce restul structurii era umplut cu resturi aduse de erupție. Femeia a fost descoperită pe un pat, însoțită de o colecție de monede de aur, argint și bronz, precum și de bijuterii, inclusiv cercei din aur și cercei cu perle.
Recuperarea manuscriselor istorice
La începutul acestui an, trei cercetători au câștigat un premiu de 700.000 de dolari pentru utilizarea inteligenței artificiale în citirea unui pergament vechi de 2.000 de ani, care a fost ars în timpul erupției Vezuviului. Papirusurile de la Herculaneum cuprind aproximativ 800 de pergamente grecești carbonizate, iar autorul acestora a fost probabil filosoful epicurian Philodemus, care a scris despre muzică, gastronomie și plăcerile vieții.
Contextul erupției Vezuviului
Erupția, care a durat mai mult de 24 de ore și a avut o putere echivalentă cu mii de bombe nucleare, a surprins aproximativ 20.000 de oameni care locuiau în Pompei. Aceștia au fost acoperiți de un val de cenușă și rocă vulcanică, care i-a înghețat pe loc sub un nou strat de sedimente. De-a lungul secolelor, orașul și victimele sale au fost uitate, rămânând îngropate timp de aproape două milenii, până când, în 1748, un fermier a descoperit o parte din oraș sub o vie.
Tehnici arheologice inovatoare
În secolul al XIX-lea, arheologii au început să utilizeze tehnica turnării ipsosului în golurile lăsate de corpurile descompuse. Aceasta a dus la crearea de mulaje care reconstituiau ultimele momente ale vieții victimelor. Până în prezent, au fost realizate peste 100 de astfel de mulaje, capturând formele oamenilor și urmele de oase păstrate de-a lungul timpului.
