Fritz evocă experiența dintr-un centru de plasament după cazul Pașca
Dominic Fritz a reacționat la cazul Pașca, subliniind experiența sa ca voluntar într-o casă de copii din Timișoara și criticând modul în care statul român a gestionat protecția persoanelor vulnerabile. El afirmă că „copiii au fost abandonați de două ori, și de părinți, și de stat”, făcând legătura cu cei 411 beneficiari dispăruți din evidențele centrelor sociale din Bihor.
Fritz povestește că, între 2003 și 2004, a fost voluntar într-o casă de copii, în contextul reformei sistemului de protecție a copilului, care a avut loc înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Deși obiectivul de a reduce numărul copiilor instituționalizați era unul corect, implementarea acestuia a avut consecințe dramatice. El explică: „Orfelinatele trebuiau să se transforme în «case familiale» sau să fie închise. Implementarea a distrus mii de vieți.”
Fritz subliniază că mulți copii au fost reintegrați în familiile biologice fără o monitorizare reală a condițiilor de trai, ducând la situații de sărăcie, abuz și violență. El remarcă faptul că aceștia și-au dorit rapid să se întoarcă în centrele de plasament, exprimându-și dorința de a reveni la viața cunoscută din Timișoara.
În concluzie, Dominic Fritz își exprimă neîncrederea în instituțiile statului, afirmând că experiențele sale l-au marcat profund și l-au făcut să nu mai aibă încredere în promisiunile autorităților de a gestiona corect viețile copiilor vulnerabili.
Experiența lui Fritz din centrul de plasament
Fritz a evocato experiența sa dintr-un centru de plasament, subliniind impactul profund al abandonului asupra copiilor. El a evidențiat faptul că acești copii au fost abandonați de două ori: o dată de părinți și apoi de stat. Această situație subliniază o problemă serioasă în sistemul de protecție a copilului din România.
Întrebările rămase în urma cazului Pașca
Liderul USR a ridicat o întrebare crucială legată de persoanele afectate de cazul Pașca: „411 oameni făcuți să dispară din Bihor de statul român. Unde sunt azi? Le merge mai bine?”. Această întrebare reflectă îngrijorarea față de soarta celor care au fost lăsați în voia sorții și necesitatea de a aborda aceste probleme cu seriozitate.
