Pe fondul înaintării tancurilor naziste în Franța, dictatorul sovietic Iosif Stalin a început implementarea pactului secret Ribbentrop-Molotov, semnat în 1939, ocupând Țările Baltice: Lituania, Estonia și Letonia. Deși Hitler acceptase ca aceste țări să fie în sfera de influență sovietică, nu se aștepta la o ocupație efectivă. La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a transmis un ultimatum României, solicitând retrocedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, ceea ce a fost perceput de Hitler ca o amenințare directă la adresa Germaniei naziste.
În timpul campaniei din vest din primăvara anului 1940, Hitler a manifestat temeri constante față de o reacție a sovieticilor, mai ales având în vedere că pe frontul estic dispunea de doar zece divizii în fața a peste o sută de divizii sovietice. Apropierea lui Stalin de exploatările petroliere românești a intensificat îngrijorările lui Hitler, care considera că rușii se apropiau neliniștitor de resursele de care avea nevoie.
La 29 iulie 1940, Hitler a discutat cu șeful Statului Major, Alfred Jodl, despre posibilitatea unui război cu Uniunea Sovietică, în cazul în care aceasta ar încerca să preia controlul asupra resurselor din România. În săptămânile următoare, Hitler a început transferul a două divizii blindate și zece divizii de infanterie în Polonia, pregătind astfel terenul pentru o eventuală ofensivă.
O directivă din 6 septembrie 1940, adresată Serviciului de contraspionaj, sublinia nevoia de a descuraja o agresiune sovietică, în timp ce se consolidau forțele germane în estul Europei, pregătind astfel un posibil atac împotriva Uniunii Sovietice. Directiva specifica faptul că teritoriul din răsărit va fi înarmat mai puternic, fără a da impresia unei ofensive iminente în Est.
În acest context, Hitler a început să contureze planul pentru o invazie majoră a Uniunii Sovietice, având în vedere că distanța dintre frontul său și exploatările petroliere din România îngreuna protecția acestora. Ideea inițială de diversiune a evoluat rapid spre intenția de a lansa o invazie, pentru a preveni orice amenințare din partea sovieticilor.
Decizia lui Hitler de a invada Uniunea Sovietică
La 18 decembrie 1940, Adolf Hitler a emis „Ordinul nr. 21 – Operațiunea Barbarossa”, prin care declara că „Forţele armate germane trebuie să fie pregătite să zdrobească Rusia sovietică, printr-o campanie fulger, înainte de sfârşitul războiului împotriva Angliei”. Această decizie a marcat începutul planului de invadare a Uniunii Sovietice.
Hitler, deși nu mai era atât de temător față de o eventuală ofensivă rusă, tindea tot mai mult să declanșeze războiul împotriva sovieticilor. Pregătirea și studiul vastelor planuri strategice îl făceau să se simtă încrezător, iar îndoielile exprimate de generalii săi îl determinau să își consolideze și mai mult convingerile. Considera că trebuia să le demonstreze că se înșelau în privința victoriei, având în vedere că, în trecut, dreptatea fusese de partea sa.
Astfel, drumul către invadarea Uniunii Sovietice era deschis, iar Hitler se pregătea să lanseze o campanie militară decisivă.