Fondurile iraniene „înghețate” în străinătate reprezintă o problemă economică crucială pentru Teheran, având în vedere că acestea ar putea susține economia țării. Aceste active sunt estimate la zeci de miliarde de dolari, iar estimările publicate de Wall Street Journal indică faptul că ele sunt distribuite între mai multe țări.
Estimările fondurilor înghețate
Conform surselor de pe piață, iată repartizarea estimată a fondurilor iraniene înghețate:
- China: Aproximativ 20-50 de miliarde de dolari, reprezentând cea mai mare parte a veniturilor din sectorul energetic, datorită achizițiilor masive de petrol iranian.
- Irak: Aproximativ 15 miliarde de dolari, provenind din importuri neplătite de gaze naturale și energie electrică.
- Japonia: Între 20-50 miliarde de dolari, cu estimări variind semnificativ.
- India: Aproximativ 7 miliarde de dolari din achiziții anterioare de petrol iranian.
- Coreea de Sud: Aproximativ 7 miliarde de dolari, parte din această sumă fiind utilizată în acorduri de schimb umanitar.
- Qatar: Aproximativ 6 miliarde de dolari pentru scopuri umanitare, rămânând în curs de negociere.
- Oman, Japonia, Luxemburg și SUA: Sume mai mici, totalizând aproximativ 8 miliarde de dolari.
Obiectivele Iranului
Teheranul susține că totalul activelor înghețate în străinătate depășește 100 de miliarde de dolari, deși estimările independente indică o sumă mai mică. În cadrul negocierilor, Iranul își propune deblocarea, în etape, a unui prim lot de aproximativ 24 de miliarde de dolari. Această deblocare ar putea susține moneda iraniană și ar putea reduce inflația, deși nu ar elimina necesitatea unei ridicări mai ample a sancțiunilor.
Problema fondurilor înghețate reprezintă un punct-cheie de presiune în cadrul negocierilor, fiind direct legată de perspectivele economice ale Iranului.
În contextul negocierilor internaționale și al programului nuclear iranian, se discută despre miliardele „înghețate” ale Iranului, care sunt o temă centrală în relațiile economice și diplomatice ale țării. Aceste fonduri sunt blocate în diverse state din cauza sancțiunilor internaționale impuse Iranului, având un impact semnificativ asupra stabilizării economiei țării.
Este esențial ca semnatarii acordului să colaboreze pentru a dezvolta un „acord diplomatic robust şi cuprinzător”, care să abordeze nu doar aspectele economice, ci și amenințările reprezentate de Iran în regiune și dincolo de aceasta. Scopul este de a asigura că Iranul nu va obține niciodată o armă nucleară, ceea ce complică și mai mult situația financiară a țării, inclusiv accesul la aceste miliarde.
