Mary Mallon: Prima Purtătoare a Febrei Tifoide
Mary Mallon, o imigrantă irlandeză, a devenit cunoscută ca fiind prima persoană identificată ca purtătoare asimptomatică a febrei tifoide în Statele Unite. Născută în 1869 într-un sat din nordul Irlandei, Mallon a emigrat în SUA în 1883 și a lucrat ca bucătăreasă în New York City la începutul anilor 1900.
Între 1900 și 1907, deși părea sănătoasă, Mallon a fost implicată în cel puțin șapte epidemii, infectând peste 50 de persoane și provocând trei decese. Această situație i-a adus porecla de „Typhoid Mary”. Mallon nu a prezentat niciodată simptomele bolii, fiind imună la febra tifoidă, și nu a fost conștientă de faptul că era purtătoare a agentului patogen.
În 1906, după ce mai multe persoane dintr-o familie pentru care lucrase s-au îmbolnăvit, Departamentul de Sănătate al orașului New York a angajat un investigator, George Soper, pentru a analiza focarul. Inițial, medicii au teoretizat că Mallon ar fi transmis boala din cauza igienei precare, însă s-au ridicat întrebări cu privire la această ipoteză, având în vedere temperatura ridicată necesară pentru a găti alimentele.
Răspunsul lui Soper a venit prin analiza unui desert popular pregătit de Mallon, înghețată cu piersici crude, care ar fi putut facilita transmiterea germenilor. Deși inițial a negat că ar fi purtătoare, dovezile au devenit clare după teste repetate. Mallon a fost identificată ca fiind sursa epidemiei, marcând un caz fără precedent în istoria medicală.
Mary Mallon: Purtătoarea de febră tifoidă care a marcat istoria sănătății publice
Mary Mallon, cunoscută și sub numele de „Maria Tifoida”, a fost prima persoană identificată ca purtătoare a febrei tifoide. În ciuda faptului că nu a prezentat niciodată simptome ale bolii, ea a fost responsabilă pentru răspândirea acestei infecții în New York la începutul secolului XX.
Carantina și epidemia din 1915
Mallon a fost plasată în carantină forțată pe North Brother Island, unde a stat timp de 23 de ani. După eliberarea sa, a continuat să lucreze ca bucătăreasă sub pseudonime, ceea ce a dus la o nouă epidemie de febră tifoidă la maternitatea Sloane din Manhattan în 1915. Această epidemie a afectat 25 de angajați și a dus la moartea a doi dintre aceștia.
Viața în izolare
După ce a fost prinsă din nou, Mallon a fost returnată pe North Brother Island, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale. În ciuda izolării, ea a susținut că nu a avut febră tifoidă și a contestat această etichetare, afirmând: „Întotdeauna am fost sănătoasă. De ce ar trebui să fiu alungată ca un lepros?”
Impactul asupra sănătății publice
Deși au existat mulți purtători asimptomatici care circulau liber, opinia publică s-a întors împotriva lui Mallon, considerând-o responsabilă pentru epidemii. „Maria Tifoida a trăit singură în exil, în mare parte din cauza opiniei publice care s-a întors ferm împotriva ei”, scrie History. Mallon a murit la 11 noiembrie 1938, la vârsta de 69 de ani, după o viață marcată de stigmatizare și izolare.
