„Moartea cea Mare”: Inevitaibilitatea celei de-a șasea extincții în masă
În ultimele decenii, cercetătorii au realizat că multe dintre marile extincții în masă din istoria Pământului nu au fost cauzate de impacturi de asteroizi, ci de erupții vulcanice imense care au eliberat cantități devastatoare de dioxid de carbon în atmosferă și oceane. Deși ultima extincție majoră a avut loc acum 66 de milioane de ani, planeta se află din nou pe o traiectorie care ar putea depăși capacitatea de adaptare a majorității formelor complexe de viață.
Procesul ar putea dura sute sau chiar mii de ani, dar odată ce a fost inițiat, rezultatul ar putea fi inevitabil. Dacă ciclul carbonului ajunge la un punct critic, întregul sistem ecologic ar putea fi destabilizat, iar recuperarea ar dura sute de mii sau chiar milioane de ani. O simplă perioadă de încălzire globală ar putea transforma situația într-o extincție în masă, având în vedere că limitele biosferei de reciclare a carbonului sunt depășite.
Marile extincții în masă apar atunci când condițiile de mediu devin atât de neprielnice încât depășesc capacitatea de adaptare a majorității speciilor. Aceste catastrofe, care extermină cel puțin 75% din toate speciile existente, s-au întâmplat de cinci ori în istoria Pământului, iar cea mai recentă a fost extincția Cretacic-Paleogen, care a dus la dispariția dinozaurilor.
În prezent, ritmul eliberării de dioxid de carbon de către activitățile umane depășește semnificativ capacitatea planetei de a gestiona acest dezastru. Dacă această tendință continuă, o extincție minoră ar putea evolua rapid într-o a șasea extincție majoră, poate chiar în următoarele trei secole. Aceasta ar putea avea un impact devastator asupra biodiversității, aducându-ne aproape de un punct de neîntoarcere.
Moartea cea Mare: O a șasea extincție în masă inevitabilă?
Pământul a trecut prin perioade de extincție în masă, inclusiv cele mai mari catastrofe din istoria sa, cauzate de eliberarea unor cantități enorme de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă. Una dintre acestea, extincția Permian-Triasic, cunoscută și sub numele de „Moartea cea Mare”, a adus planeta aproape de un punct de nerecuperare. Paleontologul Paul Wignall descrie această perioadă ca fiind „un climat infernal fără egal”.
La finalul perioadei Permian, acum 252 de milioane de ani, erupții masive în Siberia au generat suficiente lave pentru a acoperi toate cele 48 de teritorii din Statele Unite continentale cu un strat de lavă de 1 kilometru grosime, conform celor de la The Guardian.
În prezent, ritmul cu care oamenii eliberează dioxid de carbon în oceane și atmosferă depășește capacitatea planetei de a gestiona aceste schimbări. Ne aflăm în etapele incipiente ale unei defecțiuni de sistem catastrofale, iar dacă vom continua pe acest drum, riscăm să experimentăm o extincție în masă de proporții majore.
