„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
Peste 22.000 de ucraineni au trecut ilegal frontiera în România, căutând să dezerteze din armată sau să scape de mobilizare. Aproape un sfert dintre aceștia au ales un traseu periculos prin munți, în timp ce alții au traversat înot râul Tisa. Fabien Magnenou, de la France Télévisions, a relatat despre această situație din Maramureș.
Printre cei care au reușit să fugă se află Roman, un tânăr din Poltava, care a luptat anterior în Donbas ca lunetist. Acesta a ajuns în România după un drum chinuitor, fiind însoțit de Mihaïlo, care pare afectat de greutățile întâmpinate. Cei doi au fost reperați dimineața, după ce au parcurs lanțul muntos al Carpaților, și au fost preluați de serviciile de urgență.
După ce au fost informați că au intrat ilegal în țară, cei doi au aflat că un grup de salvatori a petrecut noaptea căutându-i. Alerta a fost dată de fratele lui Mihaïlo, care a oferit coordonate GPS aproximative, iar echipa de salvatori a început imediat căutările în teren dificil. De la începutul războiului, Salvamont Maramureș a salvat peste 250 de dezertori ucraineni în aproximativ 200 de misiuni.
Salvatorii au pornit pe trasee înzăpezite, utilizând ATV-uri și vehicule 4×4, însă întâmpinând dificultăți pe măsură ce se apropiau de graniță. După două ore de urcuș, echipa a realizat că nu au primit răspuns la apeluri, ceea ce le-a stârnit frustrare. Cu toate acestea, salvatorii își asumă riscurile pentru a-i ajuta pe ucrainenii care fug de război.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
De la începutul războiului din Ucraina, mulți oameni au încercat să evadeze din țară, riscându-și viețile în încercarea de a traversa munții spre România. Legea marțială interzice bărbaților cu vârste între 18 și 60 de ani să părăsească Ucraina, ceea ce îi determină pe aceștia să își încerce norocul prin căi ilegale.
Un exemplu dramatic este povestea lui Vladislav Duda, care a fost salvat în condiții extreme, în timp ce încerca să scape din Harkov. După ce a amânat dezertarea din teamă de patrulele ucrainene, el a decis să înfrunte iarna și să traverseze munții. Împreună cu alți doi bărbați, a ajuns pe versantul românesc, dar aventura sa a luat o turnură periculoasă.
„Am sfârșit prin a cădea”, povestește Vladislav, referindu-se la dificultățile întâmpinate pe traseu. După ce cei doi însoțitori ai săi au cerut ajutor și l-au abandonat, Vladislav a rămas singur, convins că va muri acolo, în frig. „Am crezut că nimeni nu va veni vreodată să mă caute”, mărturisește el.
Norocul a fost de partea lui, iar Mihai Cantea l-a localizat după ce a urmărit urmele din zăpadă. „A fost nevoie de optsprezece ore pentru a mă scoate pe o targă, dar nu-mi amintesc nimic. A fost un drum foarte lung”, remarcă Vladislav. Cu toate acestea, el nu are regrete. „Cel mai periculos lucru nu este să petreci opt zile în munți, ci să mergi la război. Cunosc oameni care au murit la trei zile după ce au ajuns pe front”, concluzionează el.
Povestea lui Vladislav ilustrează riscurile extreme pe care le asumă ucrainenii care fug de război, în căutarea unei vieți mai sigure în alte țări.
Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
În contextul conflictului din Ucraina, mulți ucraineni caută modalități de a scăpa de război, iar unii aleg să o facă ilegal, traversând munții spre România. Vladislav, un tânăr ucrainean, a explicat că nu mai dorește să lupte pentru „oameni corupți” și afirmă că refuză să se întoarcă în țară atâta timp cât corupția persistă.
Maksîm, un alt ucrainean, a plătit un preț greu pentru a scăpa. După ce s-a mutat aproape de graniță, a fost nevoit să se ascundă în pădure pentru a evita o somație militară. A ales să plătească 2.000 de euro unui contrabandist pentru a-l ajuta să treacă granița. Împreună cu familia sa, a încercat să traverseze vârful Pop Ivan, un traseu periculos de 1.936 de metri.
Experiențele lor sunt marcate de tragedii. Maksîm își amintește cum tatăl unui prieten a dispărut în timpul nopții, iar grupul a fost nevoit să continue drumul în ciuda durerii și a pierderilor. Într-un moment de disperare, Maksîm a suferit răni grave, fiind transportat ulterior la spitalul din Baia Mare, România. Acolo, el a declarat: „Aici am o șansă, în timp ce pe linia frontului nu am avut niciuna”.
Cazurile ca ale lui Maksîm și Vladislav evidențiază provocările și sacrificiile ucrainenilor care caută refugiu, subliniind dorința lor de a scăpa de un război pe care nu-l mai consideră al lor.
„Nu mai este războiul meu”. Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
Maksîm, un ucrainean care a fugit prin munți, susține că nu se mai simte îngrijorat de conflictul din țara sa. „Lupt pentru familia mea, nu pentru ca oamenii să îşi umple buzunarele cu bani americani”, afirmă el. Acesta a învățat să aprecieze munții, transformându-i într-un loc de refugiu pentru ultimele ieșiri în familie.
Oamenii care înceracă să scape de război aleg adesea să traverseze râul Tisa, chiar dacă aceasta este o opțiune riscantă. La punctul de frontieră Sighetu Marmației, mulți ucraineni, inclusiv femei și bătrâni, trec râul pe jos, având pașapoartele în mână. La începutul conflictului, numărul celor care traversau zilnic era de aproximativ 5.000, dar acum a scăzut la 2.500.
Pe malul râului, poliția de frontieră monitorizează activitatea cu ajutorul camerelor de vânătoare și al patrulelor. Un ofițer a relatat întâlnirea emoționantă cu un tânăr de 18 ani care încerca să scape de război, având nevoie de timp pentru a-și găsi pașaportul din cauza stresului. „Am un fiu de aceeași vârstă la universitate. Dar pentru acest copil, totul este dificil cu războiul. Chiar m-a emoționat”, a spus polițistul.
Statisticile arată o creștere a sosirilor ilegale în România, cu peste 22.000 de bărbați adulți înregistrați în ultimii ani. Aceasta a fost influențată și de scăderea vârstei de recrutare în Ucraina, de la 27 la 25 de ani. Autoritățile române colaborează cu agențiile internaționale pentru a gestiona fluxul migratoriu și pentru a asigura securitatea la frontieră.
În ciuda pericolelor, ucrainenii continuă să își riște viața pentru a scăpa de război, iar poliția de frontieră îi sfătuiește pe rețelele sociale să nu se expună la riscuri inutile în condiții meteorologice dificile.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
În contextul războiului din Ucraina, mulți civili și soldați caută refugiu în România, fugind ilegal prin munți. Artem, un fost soldat, povestește despre teama constantă de a fi prins. „Sunt căutat în Ucraina”, mărturisește el, explicând că poliția l-a căutat acasă și îl așteaptă o pedeapsă de doisprezece ani de închisoare.
După luni de luptă pe front, Artem a decis să părăsească unitatea sa, temându-se că urma să fie trimis într-o misiune periculoasă. „Era clar că eram trimiși la moarte. Am cântărit avantajele și dezavantajele și am decis să plec”, spune el. A reușit să traverseze Tisa, îndepărtându-se de patrulele ucrainene și străpungând linia de apărare.
Artem își povestește experiența dramatică, menționând cum a reușit să taie sârma ghimpată cu pregătirea sa militară. După ce a ajuns în România, s-a ascuns pentru a-și usca hainele, reflectând asupra dificultăților întâmpinate în timpul fugii sale.
Un alt aspect care contribuie la deciziile de dezertare este corupția de pe front. Artem denunță practicile neetice ale ofițerilor care au confiscat plăcuțele de identificare ale camarazilor decedați pentru a încasa solda. „Nu este vorba doar de război, ci și de politică, corupție…”, afirmă el, subliniind că mulți soldați au fost trimiși la moarte din cauza intereselor personale ale ofițerilor.
Aceste povești ilustrează nu doar drama personală a ucrainenilor care fug, ci și complexitatea situației din Ucraina, unde frica și corupția influențează deciziile de a părăsi țara.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
Artem, un tânăr ucrainean, își împărtășește gândurile despre războiul din țara sa, simțindu-se uneori vinovat că nu mai poate ajuta camarazii săi în luptă. „De fiecare dată când îi sun, aud că mai mulți oameni mor”, spune el, subliniind impactul emoțional pe care conflictul continuă să-l aibă asupra sa.
Chiar și la marginea României, gândurile legate de lupte nu-l părăsesc. „Îmi voi aminti mereu cadavrele din tranșee. În supermarket, tot ce trebuie să fac este să miros pentru a ști dacă carnea este proaspătă sau nu”, conchide Artem, evidențiind traumele pe care le-a trăit și cum acestea îi afectează viața de zi cu zi.
